semn rau - sa te duci noaptea in padure in portbagajul unei masini

Pandele primaru voluntariului, si Ontanu, primaru sectorului 2, au liber din partea mea sa se duca la dracu!!!

Scenariu: un dn2 relativ aglomerat intr-o noapte de 29.12, cu un strat bunicel de polei pe jos, un logan pe banda I, un agitat cu un opel astra pe banda 2, si eu! Ala cu astra se lipeste nervos de fundu meu in semn de 'de-te buei obositule, nu vezi ca eu se grabeste, ce cozorocu meu faci aicea'. e suficient sa imi iau ochii de la drum fix o fractiune de secunda cat arunc un ochi in oglinda sa vad cum ii tai calea aluia cu loganu, sa fac loc tzaranului cu fes in varfu capului de teama ca nu cumva sa ma pupe-n fund, si aud ZBANG ZBANG. dau cu rotile din stanga intr-un crater! Totul se intampla la hotarul dintre voluntari si colentina, unde martor sta un indicator de tabla si un pod. Incep sa urc binisor pe pod cand masina incepe sa traga stanga. Stiam roata din fata ceva mai moale, ma gandesc... gata am comiso. Cobor incetisor podul, si nu mica-mi e mirarea sa vad ca sunt pe pana si pe fata... si pe spate.

Suna din trambita acasa, pune tata pe drumuri, fibrileaza mama(eram cu masina ei... cu ocazia asta m-am lecuit de mers cu masina altuia), scoate pe frigu frigului rotile, urca-le in support vehicle, roaga-te la doamne doamne sa se poata indrepta fara sa crape(v-ul din janta era baban, si jentile de aliaj)si daca se poate sa nu se fi taiate nici cauciucurile, cu atat mai bine, daca s-au taiat ghinion, da macar jentile sa mai tina, multumeste lu doamne doamne ca s-au reparat, zdrobeste inelaru stang intre roata si muchia portbagajului de la suport vehicle, pune repede roata folosindu-te de un al saselea simt si o foarte buna intuitie, pentru ca simtul tactil era o chestie de domeniul sf-ului dupa doo ore de stat in frig la -3. grade combinat cu mesterit cricuri si coarbe reci ca ghiata, trage aer in piept si fa-ti curaj sa infrunti restu de drum pana acasa.



Dragilor... imi este imposibil sa exprim in cuvinte scrise/rostite senzatia de suparare/oftica generate de tot evenimentul. Am ajuns in punctul ala in care pur si simplu imi doresc sa se aleaga prafu de tzara... cam cum a fost in 96 - 2000. Sa se aleaga prafu sa fure tot, sa ajungem in fundu gropii, si sa incepem dracului de-acolo sa mergem intr-o directie. INADMISIBIL sa ai asemenea gropi nesemnalizate, sau sa lasi gogu srl(la care patron fictiv este fratele varului surorii amantei vreunui pui de ministras) sa asfalteze in fiecare primavara, doar ca in iarna sa rupi asfaltu cu lama de la tractoarele 'surprinse' de primii fulgi.

Anul asta am avut 3 zile de ninsoare ca-n povesti, cu zapada ca-n basme, si deszapeziri ca-n bancuri. Am lasat masinile si-am mers pe jos. Mersul pe jos face piciorul frumos, frumos si alb. De la ghiata la ghips si ortopedie chiar a fost 'doar un pas' pentru circa 6500 de romani(daca statisticile mint, mint si eu).
s-a rezolvat ieftin pe moment toata treaba dar frustrarea este maxima(si mai mult ca sigur ca acele jenti trebuie schimbate pentru ca la cat au fost de strambe pot crapa in prima groapa... si prima groapa poate fi in bucuresti sau la gheboaia). As putea privi jumatatea plina a paharului. Puteam sa ma rastorn, sa ma loveasca ala , sa lovesc eu un altul SAMD. Nu pot... pur si simplu nu pot, pentru ca de fapt si de drept problema este penibila in toata profunzimea ei. Traiesc intr-un oras... capitala a unei tzari cica europene, unde dupa un cacat de ninsoare au aparut niste gropi in care literalmente iti poti rupe masina(la modu suna platforma, scoate 5 bete din buzunar si plateste-i sa-ti duca fieru in fata blocului - ca service deschis pe 30.12 la ora 2AM eu nu cunosc). Si pentru asa drumuri misto ar tbi sa cumpar rovineita?! LUAVAR DRACU!!! nu numai ca n-o sa o cumpar, dar daca incalt vreo amenda nici n-o platesc! Cica exista oameni care au recuperat valoarea daunei de la primarie. Cum s-a procedat? i-au dat in judecata? Trebuia sa sun la ziare la 112 si la pro tv sa vina sa ma filmeze, sau sa-mi pun poalele in cap la bahmuteanca in emisiune(se pare ca numai asa se sensibilizeaza opinia publica si 'organele de drept')? sa ma judec cinci ani cu niste shnapani sustinuti politic care se scarpina-n dos? Ma transform intr-un mos de-ala care face politica la coltu strazii sau in birt la tzara. INCREDIBIL!!!! Frica mea de cinci minute ca voi ajunge in punctul in care sa imi fie rusine ca sunt roman s-a spulberat ieri seara. NU IMI E RUSINE, imi e SCARBA! si nu ca sunt roman, ci imi e SCARBA de cum (nu) sunt facute treburile in Romania de azi. aveam eu un post mai vechi cu 'etnogeneza'... ma gandeam ca poate am sarit putin calul... ei bine n-am spus nici pe sfert din cat tbia sa spun de fapt.


Dincolo de asta, eu personal, am ajuns sa ma tem sa mai ies din casa. La nivel de superstitie, vreau sa se termine anul asta odata, si sper ca odata cu asta, sa se termine si lungul sir de cacaturi si ghinioane. In adancul sufeltului mi-as dori sa stau inchis in casa sa nu mai ies nicaieri sa nu mai vad pe nimeni, si sa nu se mai intample nimic rau. Nu mica mi-ar fi mirarea insa ca daca stau in casa, fie ii dau foc, fie pune de vreun cutremur si cade, fie vine 'fro' tornada... ce sa mai, bottom line: cade casa(pe mine?).

Incheiam 2009-le dupa un lung sir de suturi in cur si frustrari de toate soiurile. Concluzia infect de trista era ca pentru linistea mea ar trebuie sa nu mai am nici un fel de asteptare de la nimeni, in asa fel incat sa nu mai pot fi dezamagit si la randul meu sa nu mai dezamagesc pe unul sau pe altul. increderea in lume in genere mi-a fost puternic zdruncinata, si nu stiu... odata cu asta o buna parte din mine ca individ... se inchide, se umbreste... adoarme ca sa nu spun ca moare. scriu asta pentru ca efectiv asa ma simt acum. Si credeam ca lucrurile se vor opri/termina aici. Iata ca se poate mai bine, si cutitul la os iti poate ajunge din mai multe parti. Nu spun mai mult, pentru ca nam nici cea mai mica curiozitate-n legatura cu cat de multe pot cara. Sunt sigur ca se poate si mult mai rau. Scriu toate astea pentru ca sincer?... asta simt, si am ajuns in punctul in care poate sa sune a vaiet, a telenovela, a boceala, sau sa fie nedemn... nu ma prea intereseaza.

incerc sa termin anul cu un post de o alta factura maine... daca insa nu ajung sa il scriu trantesc aici o vorba scrisa pe fundu unei dacii papuc care m-a distrat teribil(sper sa va faca si pe voi sa zambiti): "God must really love assholes... he made so many"

Draga jurnalule,

Hai ca suna promitator!

Cum spuneam si postu trecut, sau ma rog, acum doua posturi sau asa ceva, nu am o tema anume sau un fir pe care sa-l urmaresc aici. Uite in premiera, trantesc 'o zi din viata mea' pe blog.
Nu stiu daca ziua de azi a fost intr-adevar mai speciala sau mai bogata in 'insemnatate' decat altele, dar in drum spre casa, candandu-mi in casca si 'comentand' traficul am facut un scrut rezumat al tuturor celor intamplate azi si-am zis... 'dap, draga zi de 8 decembrie te pun pe blog'.

Se facea azi dimineata ca pe la 7 fara un sfert mobilu incepe intai sa vibreze timid, apoi sa clincane, si apoi vazand ca nimeni nu ii da nici o atentie incepe sa urle din toti rarunchii 'tititititiiiiiit - scoala animale!' zic 'daaa? tzeapa fraiere: ia un snooz' sta el cuminte 7 minute si o ia de la capat 'crocobaure mai dormi? ninoooo ninoooooo' si dai si lupta si dai si lupta pana pe la sapte si jumatate cand au venit intaririle mobilului: Zara. Si cum ma musuroia ea asa usurel cu botu in semn de: 'ma baiete nush ce faci tu, dar eu ma pish pe mine...' vine si mama si ma intreaba usurel: 'mai dormi?'
Evident ca trag o-njuratura in gand de neamurile si parintii lu' sogecap si sar in capul oaselor. Nush cum faceau oamenii care lucrau la fabrica si plecau la 4 jumate sau la 5 sa prinda nush ce autobuz, dar mie ora asta mi se pare crunta. Boala curata nu alta.
Ma privesc cu destul de mult sictir in oglinda, nu-mi place ce vad asa ca o tund repede de-acolo, pun o mana pe lentila, cu cealalta insfac cu putere peloapele care se impotrivesc cu inversunare si da-i chinuiala sa imi bag deshtu in ochi cu tot cu blestematia dracului de lentila. Reusesc dupa vreo cinci minute de lacrimi neamuri si parinti, sa inchid victorios cutiuta in care le tin... Inchid cutiuta sar intro pereche de blugi, trag o mana prin par si-o ushchesc afara sa-ncalzesc motorul Matushii timp in care Zara trage un pipi. Trag socu, pun contactu, bar bar bar... perfect. Hai sa scoatem si potcoava aia de lant. Cand colo, ce sa vezi: iar am ajuns dupa vecina care isi plimba canishu negru si obez, si iar pun mana pe lant dupa ce in prealabil a fost pisat cu simt de raspundere de canish.
E a nu stiu cata oara cand se intampla asta... this has got to stop. Eu motoru nu mi-l mut si gardu ala se-ntinde pe distanta a 3 scari. CE MAMA DRACULUI SE PISA PE LANUT MEU? macar sal lase dracu pe roata din spate... Vrei razboi cocoana... e las' ca 'ti-arat io razboi. Diseara cand ajung sa mor daca nu ma duc sa ma pis pe clanta ta. (cocoana sta cu mine pe palier la usa de vis a vis, si de cand s-a a iesit incaierarea cu locurile de parcare, nu numai ca nu ne mai dam buna ziua dar coboara cu catelu in brate si il aseaza in trei labe cu s**a orientata direct spre lanul meu. odata incheiata operatiunea isi vede multumita de treaba) PANA AICI. Injur in gand, o trimit pe zara sus si dau sa plec.

Ce crezi ca apuc? neaaaah. Cand sa trag manusile si sa sar in sha vad cum iese din casa vecina de la parter. 'Mdam Sandu' se intituleaza vecina, care iesie intr-un furou... incaltata cu niste slapi de vara in care se incapatzanase sa isi vare piciorul cu tot cu soseta groasa de lana, si incearca sa imi spuna ceva cu ton de artzag. Ma trag destul de circumspect trei pasi de langa mobra sa aud ce vrea, pentru ca dupa ton si privire banuiam ca nu a iesit din casa sa imi ureze ‘o zi minunata vecine[detest apelativul asta]’. (recunosc cinstit ca abia o asteptam sa se ia de mine ca face prea multa galagie motoru sub geamu ei, ca sa ii spun cata satisfactie am ca ii stric diminetile. Asta e prietena de nadejde si camarada de telenovele cu vecina cu Canish, canish care mi-a distrus seri la rand somnul de frumusete, tentativele de a scrie sau a invata ceva, LINISTEA PUR SI SIMPLU!!!!!!! cu un latrat CONTINUUUU ascutit si tembel timp in care vecinele povesteau nestingherite' aniela'). Ce mi-a fost insa dat sa aud a intrecut DE DEPARTE ORICE FEL DE IMAGINATIE!!!!!!!!!!!
"Iar ai lasat usa asta deschisa vraiste?! (batand sfaditor din cap) Tu stii ce curent e aicia?"(acu vreo doua zile m-a mai luat odata ca nam inchis usa. Usa din spate avea un arc; cineva a rupt arcu, si-acu trebuie inchisa cu mana). Am vrut sa spun ceva... orice, dar n-am reusit. Nu imi puteam reveni! CUM MAMA DRACULUI E CURENT LA EA IN CASA DACA LAS EU USA DESCHISA PE SCARA? o trage pe sub usa? sunt doua variante, ambele la fel de plauzibile. Ori m-a auzit cand injuram pudelu si s-a simtit datoare sa imi spuna un 'ba p=a matii' ori intr-adevar o trage curentu... pentru ca sta cu ochiu lipit de gaura cheii sa vada cine trece prin fata usii ei(n-are vizor... believe it or not; usa lor nu are vizor... in schim are yala ca la castel... se vede in casa prin gaura cheii). Morala: Ia stai tu cucoana la treaba ta in fotoliu si sa vezi cum nu te mai trage cuentu de pe scara. Injur si plec.

Pe strada... omor; Nui nimic Matusa se strecoara chiar mai bine cand colanele sta:). Toate bune si frumoase pana la obor. Acolo teroare. doua microbuze pe cinci benzi.
Dupa ce in prealabil isi lasasera pe trotuar pasagerii, domnii soferi in cinci metrii voiau sa ajunga direct pe banda de facut stanga iar cativa soferi amabili si naivi i-au lasat sa-ncerce si de-aici dezastru. Cei care circula spre st cel mare, au bunul obicei sa treaca pe rosu chiar daca nu au unde sa se duca... si iaca dop. Dar ce dop domn'le. 3 MINUTE NU SA MISCAT NIMIC... si in urma tentativei fiecaruia de a inainta, a rezultat un grup compact de masini(6 randuri pe 4 benzi) printre care Matusa mititica... n-a mai incaput. (cand ne laudam noi mai cu foc ce tari suntem in aglomeratie - ieri seara era prapad pe strazi si am facut 9 minute pana acasa - poftim belea... am ramas blocat) cu greu iesim din clinci si da-i batai. Pe mosilor liber ca pasarea cerului. Evident... tot poporu sta la coada la obor. La intersectia cu eminescu... teroare. Nici nu mai stau pe ganduri ma duc pe dupa refugiu ca pierdusem deja suficient timp. Trec de intersectie merg cinci metrii, frana. Mdap... era coada pana in capat. O iau cu simt de raspundere pe contrasens, vad in zare un tramvai... ‘hopa e de rau’! eu depasec ocoloana de tramvaie pe stanga siacumvine si din fata unu... nu vreau sa aflu daca incapem toti trei asa ca tai scurt printre doua tramvaie plictisite si ma duc pana pe trotuar. Pe trotuar vrum-vrum vrum-vrum usor usor pana in capat. Am indulcit cu cate un multumesc spus din toti plamanii tuturor babelor care ma priveau artzagos cand pe mine cand pe Matusa si cand sa descalecam de pe trotuar ce sa vezi... bariera de pietoni. Sa nam pe unde sa trec si mai multe nu. Hai ca raman intre masini e una, da acu si-ntre pietoni? "auzi matusa... ajungem noi azi pe lumina pana la unirii?"

Trec si de aia ajung la birou, prima jumatate de zi trece ca vantu si ca gandul, Piciu imi da mail si imi spune ca nu mai poate merge azi la liceu(voiam sa facem o vizita surpriza profilor nostrii din liceu). Nu mai poate pentru ca maine e ziua tatalui lui si trebuie sa mearga cu dna Pavel sa cumpere sa faca sa dreaga("La Multi Ani domnu' Pavel"). Eee si cum eram eu asa pe picior de plecare, termin anexele doi, incui usa de la birou cu cheia(mai nou asta e protocolul de siguranta) incalec si zic 'hai sa-i fac o surpriza mamii'. Dap o iau spre casa. Pe drum aceeasi nebunie. “ma la dracu!”

Acasa biata mama calca de zor. "bine ma mama, in loc sa iesi si tu sa te plimbi colo colo stai sa calci... da-le-n colo de cearsafuri". Stam povestim, se ofera mititca sa imi faca de mancare, si numai ca nu ne luptam pe-o farfurie, ea sa o puna pe masa, eu sa o pun inapoi in dulap. "am venit sa te vad sa stam de vba nu sa mananc. daca voiam sa mananc ma opream la butic fara sa trag o dunga de-a curmezisu prin oras la ora de varf". Tata... apare si el: "ce faci bai golane la ora asta acasa? ai tuns-o de la serv?" hehe as vrea eu. trece sfertu de ora, sarumana mama sarumana tata hai inapoi. Ajung la birou descui, ma asez si ma pregatesc pt un rest de zi infect garnisit cu teste marca Endava(versiunea 3.6.18 ), cu un final rasuflat de bursa, si stiri cu si despre oameni de fruntce care joaca alba neagra pe douajdemilioane de capete de vita furajata cate suntem in tzarisoar asta'(exagerez). Cand colo... suna telefonu: task-uri... la dracu. inchid, mai suna unu... aa stai asa ca asta-i mobilu meu... Numar pe care nu-l aveam in agenda.... deja ma gandeam'cine esti si cum te-ai gandit sa imi strici si mai tare ziua'? Cand colo ce sa vezi? Mihaeluta de la Montrek. Mi-au venit antisnow-urile pt coltari. HEHE nici nu m-asteptam sa mearga asa repede. MULTUMESC MUUUUUULT!!!(ei nici nu mai vand coltari de la camp, dar mi-au comandat mie antisnow-uri. multumesc multumesc multumeeesc). Ma duc, le iau, casc gura putin prin magazin, mantorc in birou... cacaturi

Pe la cinci jumate imi dau peste mana sa nu sun la Anca sa intreb de sanatate si de Frankie(viitoarea pisica - un motan janghinos si cam sinsitru momentan, bantuit de o rapciuga cu origini inca necunoscute; motan care[virgula] cat o palma fiind, e in stare sa manance un plic de mancare umeda care e cam cat el de lung - s-a nascut flamand, si traieste sa infulece; inca mai sta internat)... Stiu ca a zis ca suna parazitologu cand stie ce si cum dar mai ca as fi dat un tzar. Verific tasklistul chilometric si pe la sase decid ca n-ar fi rau sa plec, si plec.

(draga mama... sari peste paragrafu asta. Nu-l citi, mergi direct la urmatoru)
Afara... ati ghicit. OMOR!!! la intersectie la piata natiunile unite, ma strecor in asa fel incat sa ma urc pe trotuarul de langa malu drept al cheiului sa ma duc pana la unirii pe banda de bicicelte. Iau pe la calcaie un domn militian care dirija plictisit si fara chef, urc pe banda de biciclete si dai batai. La distanta vad printre masini autohtonii, mult iubitii si prea fericitii nostrii tighanusi care vand mobilu sau agrafa de par pe care au furato ieri, spala un parbriz sau cersesc pur si simplu. Pana aici nimic spectaculos. Eh intamplarea face ca unu se agita langa o masina, in masina o duduie. din atata duduiala de-a Matusii n-am auzit exact ce si cum dar oricum nu era de bine. Si cum priveam eu asa tzigoineru mai ca rad doi stalpisori deaia de plastic cu tzeava de metal pe dinauntru, poate poate facem baie-n dambovita la 5 grade. Enervat opresc urc pe cricu central scot cheia si ma dau jos. ascult cum ala injura de mama focului si tragea de usa a4-lui, iar duduia se inchisese in masina si astpeta sa se puna aia din fata ei in miscare sa iasa de-acolo. Ce se intamplase nu stiam si sincer nici nu ma prea interesa, asa ca de control trag un suteu in ceafa tuciuriului care se-mprastie pe jos. Urlete si-njuraturi. Spre deliciul TUTUROR vitejilor care priveau indiferenti cum fatuca aia din a4 e injurata si porcaita(probabil multi invidiosi ca ‘de... are masina misto... arz-oar focu, asa-i trebuie’), de urletele si vaietele celui ciomagit mai vin trei indieni grabiti nevoie mare sa-si razbune fratele colorat. unu la mine: ^&*^&*%$^$^&&*&%^$##@#$%&&^$##$%^. Prietene... e simplu ‘zbang’. Se-mprastie si-al doilea; ailalti doi de la o distanta corespunzatoare manjura de mama focului. cand dau sa mantorc la motor ce credeti fratilor: unu tragea sa imi tranteasca motoru dupa cric... Pai fututi crucea matii cu cine nu tea lasat pe tine sa mori in siberia: “ia vino-ncoa bai alifie!!!”. o rupe la fuga; eu dupa el pana cand mantoarce un claxon prelung. Unu mai mic vazand ca nare forta s-o culce pe Matusa, mi-o ia la suturi. Ma reped la el cu gandul clar de-a-i rupe picioru cu care a dat in mobra dar evident ca napuc sa fac trei pasi si e deja departe. Raman langa mobra, o dau jos dupa trotuar si o escortez pe duduie pana dupa intersectie. Evident ca am fost petrecuti intrun cor de injuraturi pana la semafor. Toata lumea din masini radea... aceleasi ganduri de bine le doresc si acelor soferi pe care ii stimez si ii apreciez din cotoru... inimii. (M-am felicitat acasapenru decizia de a purta azi haina de piele in detrimentul celei cordura, pentru ca pe piept aveam scursa o f**gma). Eh nu-i nimic, ca si maine si poimaine si in genere anu asta tot peacolo am sa trec, si sigur ii gasesc pe nespalatii pamantului si ii invat eu si to alfabetu si sa numere pana la zece, iar pe ala de a dat cu sutu in matusa, il invat si tabla inmultirii(mmm nope... stau cu el pana invata analiza matematica de cls a 11-a). Pazea ca vin.
Plec. Enervat pe Calarasi tai calea unuia cu un gip. Se ofuscheaza. 'prietene-s cu capsa pusa, n-ai nici o vina, dar nu e intelept sa ma provoci'. Pana spre foisor merg tot la pas. Trec si la intersectie la mosilor ma strecor victorios printre un troleibuz si doo masini si ajung primu la stop. un imbold de bucurie tembela ma face sa stric in casca putin cam tare 'foc in gauraaaa!!!!!'(traducere ad literam de la 'fire in the hole' care mie unuia mi se pare mortala!!!!). Tocmai atunci trecea prin fata mea o super tipa care se intoarce la mine stupefiata mai mai sa-mi traga doo. 'Stai duduie ca nu vbeam cu tine ci cu aia... pe bune chiar nam chiulit la nici unu din cei 7 ani de-acasa, si esti draguta tu, dar daca voiam sa iti cer nr de tel, cu siguranta nu asa incepeam. Chiar n-am vrut'. Degeaba. pana ispravisem eu de gandit toate astea ea era pe sensu celalalt. "SORRYYY!!! wrong girl in the wong place at the wrong time".

Trec, fac dreapta cam aproape de nasu unui taximetrist. Ridic din zbor o mana ca la football in semn de 'n-am vrut nene' si-o tai, taxiu dupa mine. 'ma ce dracu'? dau eu la pedale da si el dupa mine. ajung la intersectie la obor, il vad ca se agita printre trei masini dar nu incape. zic... 'eh... las' ca-ti trece'. se face verde, plec, asta vine cu putere. trec de semaforul de la gima pe un galben rosu, el din spate fugarind cinci pietoni trece pe rosu plin si-o ia pe linia de tramvai dupa mine. ajung la stop, opresc, las cricu jos si zic 'asta e frate, n-am vrut, chiar vreau sa imi vad de treaba da daca e pe-asa hai o dam'. dau sa-mi scot casca din cap hotarat; cand colo il vad ca trage langa mine si scoate un cap pe geam "baiatu baiatu, vezi ca iti cade semnalu de pe stanga"
ptiuuuuu bata-te norocu sa te bata. Noroc ca n-am apucat sa deschid gura ca ti-ar fi parut rau ca ai avut asa bune intentii. "aaa multuesc prietene, stiam de el, nu cade... sta bine atarnat de un fir. Mersi drum bun!!!".
Vlade dadeai cu oistea-n gard ca bou... In orice caz baiatu de la Taxi 2000 nush ce nevoie te-a impins sa te-apci de meseria asta, dar mai rar asa taximetristi ca tine. Cinste tie prietene!!!!!
Am ajuns acasa, am reparat DIN NOU blestematia aia de semnalizator, si aia fu. Ma opresc aici.


Cam asa a aratat ziua mea astazi.
N-am uitat promisiunea vecinei. Cum ma trece, sting lumina pe scara si imi marchez teritoriu pe clanta ei.
mai ales dupa ziua de azi cred ca o camera video pe casca ar fi o achizitie isteata
Seara faina tuturor si s-auzim de bine!

Honesty a rare find

Am sters postarea cu 'Bottom line'. Nu stiu daca e bine sau nu. Neavand un target anume, sau vre-un guideline, poate trebuia pastrata. In fine, aia e, fuse si se duse

exista o idee pentru un post nou, dar prefer sa mai 'rumeg' putin povestea. Totusi 'trag' un oftat pe tema 'Honesty is a rare thing these days ".

De mic copil mi s-a tot atras atentia cat de multe rele sunt pe lume, si cat de REA poate sa fie lumea. Cu toate astea(desi pus in 'garda') au exista momente cand am ramas pur si simplu tampit de diferite 'faze'.
Anul asta, cel putin pentru mine, a fost unul deosebit de interesant, cu multe suisuri si coborasuri/rasturnari de situatii. Pe masura ce se apropie sfarsitul, stau sa ma gandesc serios ca pana la final voi putea face un top al 'celei mai nasoale zile... din an'. Pana la sfarsitul lui septembrie aveam vreo patru candidate. De=atunci incoace... am ingrosat serios randurile, si chiar cred ca va fi greu sa le cuantific/departajez(si la capitolul asta nu intra zile de-alea..."bah ce chef n-am avut azi" sau "mama sa vezi ca mi=am gasit masina zgariata in fata blocului". Nuu chestii grele. dar sa nu spunem finalu filmului).

... to be contunued? (cel mai prafuit cliseu?)

Romanta cu parfum.

Salutare va spun din nou. Fara prea multa legatura cu melodia celor de la semnal m, imi adun din nou gandurile pentru a va povesti despre doi oameni deosebiti pe care nu demult am avut ocazia sa ii cunosc.

Se-ntampla la jumatatea lunii septembrie sa fac o escapada de weekend la Sibiu. Atunci am aflat ca la vreo 30 de km de oras pe un drum judeteam ce leaga Sibiul de Sighisoara, exista un loc’sor in care eu unul am simtit ca timpul curge altfel. Daca imi permiteti as spune ca aici ‘vremea-si taie drum’ in drumul fiecaruia pana uita ‘ce si cum’. Totul a fost din alt ‘aluat’... din alta poveste.

Sunt cat se poate de subiectiv in afirmatiile ce vor urma:

Marpod-ul este un satuc linistit, atat cat am apucat eu sa-l vad, care pe mine unu m-a fermecat din doi timpi(un cal... o fetitza de fapt, un cimitir sasesc, doua dealuri si un drum, cateva ronduri de flori si un pom plin de pasarele) si trei miscari. Aici am cunoscut doi oameni, care ne-au gazduit peste weekend, Cip si Iulia Balan. Despre ei e vorba in acest post.
Nu stiu exact de unde si cand incepe povestea lor. Stiu insa ca sunt doi oameni care mie mi-au ‘inspirat’ o cu totul alta valenta si valoare a intelesului cuvantului “impreuna” (la bine, dar mai ales la greu)(dubioasa exprimare... va prindeti voi). La un moment dat li s-a asternut in fata o bucatica de pamant de vanzare aici in Marpod, bucatica ce avea si o casuta(casoaie de fapt) saseasca paraginita. Au gandit, au socotit si au pornit IMPREUNA la drum. Doar ei vor fi stiind cat sacrificiu, cata emotie, sau cate noduri in gat li s-au pus pana cand au reusit si-au vazut realizata finantzarea proiectului. Din ce am inteles totul a fost pe muchie de cutit pana la ultimile cinci minute. Odata vazuti cu bucatica LOR de pamant, au chivernisit si din putin, au facut SINGURI SINGUREI, un loc caruia indiferent cat de strain ai fi, nu ii poti spune decat ‘casa ca acasa’. Va spun cu mana pe inima ca am fost prin multe locuri, si-am cunoscut multe soiuri si multe natii de oameni. Cred ca nicaieri nu m-am simtit ‘mai ca acasa’. Niciunde nu m-am simtit mai aproape de ‘sufletul’ locului.

Alaturi de cip si iulia, zburda veseli Rocky, Negru si Vasile, cativa zeci de iepuri, niste gaini putin zapacite si niscaiva albine(cam trei strupi... s-ar putea sa ma insel dar parca trei erau). Cip a refacut fiecare coltisor de casa cu atata talent si maiestrie incat as zice ca lucrurile asa au fost de cand lumea, si asa ar fi normal sa fie.

Spuneam mai spre inceputul postului ceva de ‘impreuna’. Acum cei doi o duc greu. Sunt rate de platit, si veniturile-s mici. Daca numai banii ar fi fost problema, inca n-ar fi fost asa de rau. Potrivnice mai sunt si altele. Fermecator insa este modul in care ei le-au facut fata, si darzenia cu care merg inainte!
Privind din afara, senzatia este similara cu cea pe care mi-o lasa un film de dragoste(de obicei american) cu zbucium si rasturnari de situatie incredibile menite sa te lase cu gura cascata( cand undeva in coltul mintii iti suna o voce care spune ‘eh... astea-s filme, daca erau pe bune pana acum erau de mult fiecare pe drumu lui’) dar care film are un final fericit.
Au si vor avea toata stima si consideratia mea pentru tot ce au reusit sa realizeze, pentru grija pe care amandoi o poarta bunicai lui Cip, pentru cum isi iubesc catelul si pisicile, dar mai ales pentru curajul de a face pasul pe care l-au facut(cand toata suflarea din Romania se vrea in capitala, ei au privit lucrurile drept in fata si au spus... ‘ramai cu bine oras prafuit’)!
Le voi tine pumnii stransi si cred cu tarie, si-astept cu multa nerabdare momentul in care lucrurile vor fi intrat intr-un ritm normal, si soarele va fi rasarit pe de-antregul pe aleea lor!

etnogeneza

Salutare tuturor.

Ciudatel, fac pauza niste luni bune, si-acum hop, nu cu una ci cu doua postari la diferenta de doar o zi… Ei bine, am avut ceva mai mult timp de reflectie saptamana asta, si am zis ‘de ce sa nu impart si cu cyberspace-ul niscaiva intelepciune autohtona adunata de pe ici si de pe dincolo’

Noua framantare: De nenumarate ori... hai nu zilnic, dar functie de momente(anumite perioade ale anului /locuri etc.) am auzit vorbe precum ‘eh.. doar traim in Romania’, sau ‘in tara asta e posibil orice’ sau de ce nu ‘pai romanuuu tot roman’. Variatiuni pe-aceeasi tema pe alese, functie de supararea omului si, de ce nu, de imaginatia fiecaruia.

Mai zilele trecute am purtat o discutie revelatoare cu o tipa foarte isteata (a.k.a. Anca Cioran), si m-a izbit un gand ce imi bantuia de mult un colt al mintii, dar nu percutase. Ei bine ‘it happened’.

Pe post de preambul: Dupa cum probabil stiti, daca nu, aflati acum, sunt intr-un loc unde media de varsta este undeva spre 73-75 de ani, si unde oamenii, indiferent de subiectul discutiei, divagheaza, si/sau isi uita ideile si sar de la una la alta, aparent fara logica. Sper sa nu ma fi molipsit(desi la capitolul divagari... am centura neagra - 4 dani). Pe parcursul postului se poate sa se intample destul de des sa ‘uit de unde am plecat’. Revenind: ->

Siti reclama aia cu tzaranii care priveau in birt/caminul cultural o lectie televizata de lb. franceza si vine sefu de post schimba canalul pe un soi de ‘taraf’ si apoi sub privirile pline de dezaprobare ale consatenilor se-ntoarce la lectia fr. (http://www.youtube.com/watch?v=t-qiYU7aTiY) morala trist de adevarata suna ceva de genul: “n-ai cu cine bah... niste tzarani”

O posibila explicatie a vorbelor de duh... a nemultumirilor, sau deja a traditionalei expresii “traim in romania si asta ne ocupa tot timpul” poate fi o ‘proasta’ mostenire genetica cu care poporul roman din ziua de azi se confrunta.

Plecand de la spusele Ancai, cu care sunt intru totul de acord, suntem o combinatie stranie de maidanez cu cotetzar, si fara sa ne dam seama, unele chestii/trasaturi asa ne sunt imprimate, si nimic nu va putea schimba asta si pace.

Sevele cele stravechi(din nefericire definitorii pt un neam) sunt o amestecatura de daci cu romani. Pai dacii "saracii", de fel agricultori, apicultori, oameni asezati cu ceva simt al proprietatii(aka patriotism), si cu carabe grele(de la sapa, plug, prasila de primavara prasila de toamna, vin ... chestii de-astea), s-au pomenit ca "subit" sunt luati la trei pazeste de romani. Romanii... mari oameni mari caractere. Apare insa o problema: ca sa ii cotonogeasca pe parlitii astia de daci, au avut nevoie de 20 si ceva de ani. Prin 86 Domitian incerca marea cu degetu, si-abia prin 106 Traian, ii dadea la cap definitiv lui Decebal. Cum necum, se zice, ca fortele romane care au ocupat dacia, n-au fost nici pe departe “9 mesteri mari calfe si zidari”, sau firi boeme. Din contra, de la hoti la scursurile societatii, aveai s-alegi pe spranceana ‘soldati’. Si ghinion. Astora le-a placut asa tare prin moesia ca s-au gandit sa ramana, si sa se-mpuieze cu ‘daciile’ (probabil spre marea nemultumire a dacilor.).

Ca o picanterie, si fiecare trage concluziile proprii, dupa ce a cotonogit definit Dacia, si a dat cu ochii de minele noastre de aur, Traian Minune vine si zice : “alelei feciorii mei... 123 de zile se bea si se mananca mocca in tot imperiu... fac eu cinste innumerus innumerus” (orice asemanare cu realitatea pare pur intamplatoare).

Nu-i mai putin adevarat, ca Domitian s-a apucat sa se incaiere cu dacii, pentru ca si astia la randul lor... cum venea frigu si ramaneau fara de-ale gurii, cum treceau dunarea cu bacu si ... imprumutau si ei mititeii de la imperiu carute-ntregi cu ‘d-ale gurii’ sa ‘mananca si aia micii’. Si tot aici, ar fi de spus ca la un moment dat, romanii, exasperati de-atatea dacii amfibii, s-au apucat sa pompeze fonduri serioase in Dacia, sa-i ajute sa isi construiasca o infrastructura meseriasa(cetati cu etaj), sa pazeasca granita. Cu tratate semnate, cu povesti cu pesti, tot tacamul. Dacii, au luat fondurile, au construit... ceva cetati din chirpici, dar un chirpici... (de la bacterie la iacob ridzi nu s-a vazut asa chirpic trainic). La catapulte n-a prea rezistat el da-n fine. Ei si dupa ce s-au vazut cu fondurile in caruta, s-au razgandit, au zis ca nu le convine asa, si au continuat shushaneaua peste Dunare. Si Traianu ca romanii, cum fac toti astia mai marii... se mai ciumegi o leaca coborand dintr-un ferrari, le-a zis... ‘Ba! Banii viata sau mustata!’ . Si dacii au ales. Putem spune, deci dara, ca ‘stelele care cad, nu pier’.

Evident ca asta a fost doar inceputul. Peste noi au mai trecut avari gepizi, goti ostrogoti, vizigoti huni tatari si alte asemenea. Si-acum stau si ma-ntreb de unde o veni vorba aia cu ‘fuga e rusionasa dar e sanatoasa.’

Pai in timp ce mardeiasii astia parleau violau si shparleau tot ce le iesea in cale, romanu nostru, in loc sa-i ia la trei pazeste sa le explice cum e raportul de puteri in sat, dadea fuga sa otraveasca fantana, lua vaca de funie, gaina la subrat, si-o lua catilin catilin spre creieru muntelui. Asta evident nu inainte de-as ciomagi bine nevasta, ca exercitiu de anger management, ca la-ntoarcere gasesc bordeiu ars si-are de mesterit sa faca altu. Evident ca motivele(aka pretextele) ciomagelii erau dintre cele mai intemeiate ‘Bine fa, cum ii asteptam noi pe oamenii astia de vin sa ne arza casili in mizeria asta, fara s-avem covoarele batute. Sa ma faci pe mine de rasu satului... ia ca te-nvat io minte’.(exercitiu de imaginatie. Inlocuiti hoarda cu doi tziganusi si inca doi bruneti mai mari, satele cu un autobuz, tzaranii casele si nevestele cu o babutza care tocmai a luat pensia, sau vreun pusti palid care tocmai a primit cadou un mobil lucios si se da si el rotund prin autobus, si mai puneti comentariul de final al spectatorilor care de fel sunt binecrescuti si nu intervin “in treburile altora” :‘de... cine l-a pus sa umble cu mobilu/toata pensia dupa el/ea’ – si vedeti daca se pupa)

Tot din perioada aia as zice ca se trage si ‘ sa moara si capra vecinului’. Dati-va seama! Aia de veneau sa cotropeasca, erau si ei grabiti. O hoarda avea de alergat distante bune in timp record ca sa ia prin surprindere macar un sat(desi nu erau nici mobile nici internet inclusiv atunci vorba-n sate mergea repede)... si nu de alta dar, ar fi fost monoton saaa tot prade si sa arda asa intr-una. Trebuiau sa se amuze si ei cu niste localnice oachese(‘shtele mamii lor). In fine, si deci prin urmare nu se osteneau sa arda chiaaar tot. Trosneau si ei, ‘primaria’, casele mai rasarite, si eventual alea de pe ulita principala.

Evident ca erau inerente discutii de genu ‘Na fa ai vazut? Voiai casa pe magheru sau in primaverii. Tie ti-a ars doar podu Ce te faceai acuma daca stateai acolo... pateai ca gheorghe... de-a ramas si fara etaj sifara mansarda de jacuzzi nici nu mai putea fi vorba? Oooof faaa daca ma luam dupa capu tau!!!’

Bun. Sa zicem ca in lipsa de izvoare scrise (pe vremea aia oamenii se-ntorsesera la agricultura, si orzului nu trebuia nici sa ii citesti nici sa ii scrii, deci nu dadeau in branci cu scoala) enumaratia mai sus poate fi considerata drept o serie de interpretari si speculatii rau voitoare, chiar daca in esenta tiparul e acelasi.

Hai mergem la chestii sigure! Pitoreasca moldova, marele Stefan cel Mare(si de ceva vreme si Sfant), Incontestabil faptul ca baiatu asta a fost suficient de capabil sa se puna bine si cu boierii, si cu ai din tzara romaneasca, ce sa mai a facut el ce-a facut de cincizeci de ani a ‘chicat’ tot in picioare.

L-a batut si pe turc... spre marea nemulutmire a lui Mohamed al II-le.(ura reciproca se pare, care tacit inca mai exista. Ati auzit voi vreun moldovean sa plece la munca in turcia... moldovean nu moldoveanca. Nuuu toti pleaca unde vad cu ochii... sau ma rog juma’ in italia si restu in spania. Si vorb-aia, de clima nu se pot plange nici colo nici dincolo). Mai mult, a reusit sa pazeasca drumurile asa bine incat tot negustoru, fie el polonez ungur sau alta natie care traversa de la Marea Neagra spre ‘Liov’, umbla creanga prin Moldova(trasatura care se pare ca ramane valabila... cum treci de urziceni pe dn2, cum gasesti radare dupa diecare curba/tufis).; marfuri pe alese, targuri asisderea. Curios e ca povestea cu targurile au imprumutat-o si prin partile Branului precum si prin zona Vaii Prahova. Unde a trantit unu o benzinarie, hop au aparut chioschuri care vand tocatoare, sabii de lemn, coifuri de plastic... sau chestii traditionale cu specific romanesc “welcome to bran” “remeber dracula” “please don’t touch / rugam nu furati”. Mirarea mea de fiecare data e ca vanzatoarea zice ceva e genu. “Cu shie va putiem siervi? O amintiri frumoasî sa dusheisi acasî?”. Dar ma rog… iarasi devin subiectiv.

Ma-ntorc la Fane cel Viteaz. Ma, am si eu o problema. Omu clar a shpaguit pe toata lumea, a facut el ce-a facut(nu se-ntreaba niciodata cum ai facut primu milion) dar s-a pus pe ctitorit biserici; si-a ctitorit la greu, ce sa mai... merite incontestabile. Dar am o problema la partea cu Sfantu. In conditiile in care si-a sters picioarele pe porunca 6 si 7 intr-un mare stil toata viata, a ajuns “si Sfant”? Ok. Eu sunt un neica nimeni si-mi dau si eu cu parerea. Nu de alta, dar mai e unu p-aici, bine... asta nu-i moldovean, dar tot asa “le are cu bisericile” si si asta e uns cu toate alifiile. Daca isi alege bine oamenii si poruncile pe care sa le calce, mi-e ca m-oi umple de draci cand nepotii or sa invete de marele oier lider si antrenor, formator de opinie... si Sfant pe deasupra(s-ar putea sa fiu luat pe sus pentru alautrarea de-adineaori... nu compar atatat oamenii, cat ‘priza’ pe care au avut-o fiecare la ‘masele’ de oameni/istorici/clerici etc.).

Nu ma pot abtine de la o alta speculatie(vis a vis de zona geografica si cele doua porunci in cauza)!!! Tema de reflectie pentru orice roman. Deschideti un tv la orele 17:00 pe PRO TV. N-aveti cablu? Nici nu va trebuie, se prinde cu orice sarma, sau daca nu aveti nici sarma doua degete sunt suficiente. Varati degetele in locul antenei si sigur prindeti pro tv-u. Incercati pana la sfarsitul grupajului informativ sa numarati toate bunicile / matusele violate de nepoti, toti nepotii violati de bunici/matusi si tot asa. Pariu ca nu reusiti. E... cum mama dracului se face ca aproape toti sunt din moldova frate? Pai daca ar sti vreunu un pic de istorie ar zice... ‘si sfantu facea cam tot asa’. Dar revin la vorba cu orzu cititu si sapatu.

Exista si aspecte pozitive. Ungurii/austroungaria, si cu asta ma opresc.( Spectrul e prea vast si deja cred mai toti cititorii vor fi abandonat lectura pana la sfarist). Au venit si astia peste noi frate. Si unii chiar si-acu mai tipa ca vor autonomie si ii injuram pe la toate colturile. Nu contest ca inclusiv pe mine ma umple de draci sa cer indicatii prin orase necunoscute si sa mi se raspunda sec in alta limba, dar ia vedeti voi cum arata UN WC de benzinarie pana in bv, si cum arata dincolo de bv. De restul nici nu mai incape discutie.

Daca la toata mostenirea asta genetica socotim si 40 de ani de indobitocire in masa(dovezi vii exista in fiecare autobuz. Invariabil daca provoci o discutie ad hoc, o sa se gaseasca un admirator sa zica ‘ee a facut si lucruri bune ceausescu asta... ‘ sau ‘era mai bine pe vremea lu impuscatu, nu cum e acuma cu hotii astia’) inclin sa cred ca ne trebuie un moise si-un desert, sa ne ia la o plimbare de vreo 40 de ani, pe cel putin 18 din cei 22 de milioane cati suntem, pentru a mai avea vreo sansa sa speram ca nepotii nepotilor nostrii vor trai intr-o “Romanie care sa nu le ocupe tot timpul”..

Pe scurt... fara menajamente

george holbrook jackson spunea la un moment dat ceva de genu: "Man is a dog's idea of what God should be".

Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad animale fara stapani chinuite, flamande sau bolnave, tarandu-se de colo colo. Nu stiu cine/cati au rabdarea, curajul sau curiozitatea sa le caute privirea acestor animale nefericite. de cele mai multe ori, daca stai sa-l privesti in ochi poti citi depoptriva spaima, teama, caldura si incredere. vorbe n-au sa spuna 'ia-ma cu tine'.

Poate sunt un caz pierdut de viitor mos care in loc sa stranga sticle sau pungi de plastic are sa aiba casa plina de catei pisici si alte asemenea. Cine stie?

Ei bine duminica, venind in minunata statiune balneara Techirghiol, mi-a fost dat sa vad o scena tare trista. un catel... latzos, fusese lovit de o masina. Cum... nu stiu, piciorul din spate nu il avea rupt dar avea o plaga ce sangera abundent. in zadar am incercat sa aflu unde exista un cabinet de medicina veterinara un medic veterinar, sau ORICINE care sa poata ajuta bietu animal... care in mod ironic scapase de o chestie tare nasoala, fara oase frante. Raspunsul primit a fost pe cat de sincer pe-atat de tembel si... trist "ce domnu aici nu suntem la discovery" de unde ambulanta sau medicina veterinara. Am gaditalt catelu, am incercat sa ne imprietenim cu niste schnitzele, cert e ca, desi indrumat telefonic de un medic veterinar foarte talentat(anca cioran!!!) de la bucuresti, nam avut ce sa ii fac doar cu fasa ampicilina si lichid de parbriz pe post de dezinfectant. De aseara pana azi... evident catelul si-a dat obstescul sfarsit.

Mieste foarte greu sa exprim in cuvinte stima pentru acel sofer, pentru oamenii de aici, pentru poporul roman, si tzara in care traiesc pentru modul si consideratia cu care este privit fenomenul cainilor si pisicilor fara stapani(si implicit cei care incearca sa faca ceva constructiv in sensul asta).
lucrurile nu se vor schimba prea curand, cu siguranta postul asta nu are sa ajunga la urechile/ochii cui ar putea face ceva in sensul asta, si chiar si asa daca ar fi, acum sunt alte chestii arzatoare pe ordinea de zi. Pe scurt postul acesta are un singur scop... Un sfat cinic dar sincer, adresat tuturor acelor talentati care circula liberi pe strazile patriei, tuturor acelora care au oglinzi retrovizoare doar de decor, sau cei care nu franeaza, din principiu, doar pentru o javra de caine:

" Bai efemerilor!!! daca nu sunteti in stare sa ocoliti animalul si treceti cu atata nonshalanta peste el, barem faceti dracu treaba pana la capat, si nu-i mai lasati schilozi pe margini de drumuri. Fitzi 'adevarati' pana la sfarsit, dati dovada de spirit civic si curatzati tzara de potai si javre (dar pentru binele nostru, al tuturor, incercati sa nu o faceti pe langa un b 01 xsr sau un b35xwr ...)".

Despre viata pur si simplu

Spre marea mea surprindere, s-antamplat.
Am gasit un site care bate de departe youtube-ul. Cel putin in clasamentul meu s-antamplat.
ted.com Daca esti in cautarea unei idei interesante sau pur si simplu vrei sa dai un log off de la tot ce te framanta, incearca ted.com

Nu stiu cati dintre voi stiu cine e Felix Dennis. Cred insa ca majoritatea stiti revista Maxim sau the Week.
Hipiot, a tras pe nas 7 ani, a avut o viziune si curaj si a ajuns aici. Evident ca toate au un pret. Pretul platit de el a fost - cum poate multi isi imagineaza deja - sanatatea. Se imbolnaveste tipu, se interneaza intr-o clinica particulara, izolare totala, n-avea voie sa dea telefoane, sau sa primeasca vizite, asa ca cerseste un pix si un pachet de post-it-uri si se-apuca de poezie! Si ce poezie.

Ok poate ca nu sunt cele mai lirice versuri auzite, dar mesajul, substratul si nu-n ultimul rand trairea cu care recita fac filmuletul asta unul cu adevarat deosebit.
Cu destul de multa teama imi dau seama ca ma regasesc cu mult succes in cateva dintre poeziile astea ... despre viata pur si simplu. O mie de vorbe doi bani nu fac. Felix Dennis:

A zbura zburare, din prima conjugare

“De ce cantam noi aceasta melodie?”

Asa incepe un cover inspaimantator de misto – daca imi permiteti exprimarea – pe care baietii de la vama veche l-au facut dupa Hotel California.

Nu. N-are nici o legatura cu ce vreau sa scriu, dar pur si simplu m-a izbit in momentul in care am zis ‘hai sa vedem ce mai facem cu blogu ala ca nu mai merge asa’Ar fi, sau poate va fi un post de-a dreptu indecent.

Ironic de-a dreptul am avut o minivacanta de Rusalii. In spirit cu sarbatoarea somlemna pe care biserica o celebra, noi cu mic cu mare am dat fuga care la vot care la munte care la mare, inarmati cu mangal gratare fripturi mici beri stampile buletine de vot napolitane cu vanilie si nu numai.Cu cu micu-n mana stanga si Eba-n suflet s-a dat navala in poienitele de pe marginea drumului, la pescuit, la mamaia, la tataia, ce sa mai Excursii de toate soiurile, care sa impace pe toata lumea

Cred ca s-au scris suficiente prin presa, si bune si rele, despre mascarada asta ieftina cu voturile si europarlamentarii, asa ca nu voi aprofunda catusi de putin problema. Oricum ca scurt rezumat al rezultatelor se aplica principiu “Radem glumim/ (nu)futem platim”.

Eu am plecat cu mic-u-n stanga dar fara eba la Dejani – la poalele Fagarasului sa petrec un weekend altfel decat obisnuiesc. Poate ca alaturarea cuvintelor “Vlad” si “Fagaras” pe multi or sa duca cu gandul la tren, nashu, bocanci, rucsacu plin ochi, primus frontala cort/cabana tura oboseala poze, ursi pe alocuri(nu e cazu in fagaras) s.a.m.d. Ei bine, poate spre surprinderea multora dintre voi, nu a fost deloc asa. N-a fost tren a fost masina, n-a fost rucsac a fost geamantan, n-a fost cort a fost pensiune, n-a fost urs ar fi trebuit sa fie pastravi dar n-au fost nici aia.

Unul dintre putinii oameni in adevaratul sens al cuantului, cu care imi petrec majoritatea timpului in cursul saptamanii imi spune acu ceva vreme “mestere noi mergem aici”, si-mi da link-u. “mergem noi cu-ai nostrii zi-mi daca iti place sa-ti rezerv o camera da nu te lungi prea mult ca ramanem fara”. Stau, pritocesc, ma gandesc, si trebuie sa marturisesc cinstit ca primul impuls a fost sa ezit. Nu era stilul meu. Dupa care am cantarit putin optiunile, si gratie seriei de ‘unfortunate events’ din ultimile luni am spus “ziceam ca ma lecuiesc de asta dar nu am cum – trebuie sa rup din nou ritmu, hai sa incerc asa”. Zis si facut.

Se face ca in saptamana cu pricina a fost una dintre cele cateva saptamani oribile din istoria BRDFP. Sarim cu greu peste, se face vineri, devansez ora plecarii, El ma suna si ma sfatuieste parinteste sa o tund ca nu fuge nimeni de-acolo si la fel le voi gasi si luni – marti de fapt, plec, ne gasim la rasnov, si deacolo teava pana la dejani.

Restu a fost un roller coaster de senzatii idei pareri impresii – chestii de care mi-era teama, chestii de care imi era dor, surprindere, de ce nu – emotie. Ce sa mai doua zile pline cu de toate pentru toti!!!!

Drumurile fantastic de frumoase, lume extrem de putina, furaciune exact ca-n codru la lemne, se taie in nestire coaste intregi, mii de metrii cubi de lemn fara vreo interdictie; de la ocolu silvic la manastirea de taici dejani, toti sa traiasca la fel de bine precum padurile dejanilor.

M-am plimbat in apa pana la glezna printr-un rau ce brazda de-a curmezisu un drum forestier; soferul masinii in care ma aflam ca simplu pasager, a fost atat de amabil incat sa ma primeasca si dupa ce am tras balaceala; am constatat ca Hunday santa Fe este mult mai mult decat ce credeam eu ca ar fi, si de asemenea ca, desi nu pare, golful 4 variant este un offroader foarte capabil. Mi-am adus aminte cu drag de drumurile la olanesti pe care le faceam cu ai mei; asculdand diversele istorisiri, am resimitit ceva din copilarie, si am constientizat ca momente care pareau ca au fost ieri alaltaieri de fapt s-au petrecut de-acum deja de multa vreme(dubioasa exprimare sper ca va prindeti before the end). Mi-am dat seama ca inca imi este dor de bunicul meu, si chiar daca nu mai am timp sa ma gandesc in fiecare zi la el si la bunica mea, dor imi va fi mereu de ei. Au fost doi oameni de exceptie carora le datorez o gramada de chestii. Nici nu stiu de ce scriu despre chestia asta.

Mi-am dat seama inca odata cat de greu e sa fi parinte. Ce responsabilitate imensa este, cate sacrificii presupune, cat devotament, cata pregatire si maturitate presupune toata tarasenia. Adica nu merge faza cu – azi n-am chef, imi iau concediu si ma inlocuieste... sulea. Nu functioneaza asa. De cand deschide ochii pana cand, cel mai probabil(si in cazul fericit de altfel) tu ii vei inchide pe ai tai, va avea nevoie in permanenta de tine. Provocarea e cu atat mai adevarata cu cat ‘nevoia in sine’ este intr-o miscare si evolutie continua. Nu te poti obisnui cu o chestie pentru ca intr-o clipita se schimba, evolueaza, se transforma in altceva. De capacitatile tale ca viitor sau actual parinte, atarna succesul in viata al unui om(cand spun succes nu ma gandesc strict la bunastare materiala sau stiu eu ce altceva; bine si asta, dar intergritatea sociala pe de-antregu); si nu orice om – fiul sau fiica ta.

Exactu cum spuneam si atunci cand m-a izbit prima data – marja de eroare e atat de mica, dar atat de mica, incat pe mine unul ma inspaimanta. Adica mai mult decat sa il inveti ce e bine si ce e rau, ce sa faci si ce sa nu faci in viata, ce e frumos si ce e urat, tu insati trebuie, cel putin in fata lui, sa fi un exemplu. Sa fi modelul de urmat. Si cu cat totul va fi mai ‘de fatada’, si nu vei fi exact asa cum sustii ca e bine sa fii, se va prinde ca de fapt ... e si nu e asa cum spui tu, si desigur, asta ar fi de facut, dar se poate ocoli sau sari peste acel ceva, si cine esti tu sa judeci cand tu la randul tau te dai in laturi de la cutuma? Cum are sa fie atunci cand voi privi neputincios cum pustiu/pusta mea, va lua in plin pragul e sus, desi a fost avertizat ca acolo e. Il va lua din plin si va da cu putere, doar pentru ca trebuie sa afle singur, the hard way, ca lumea nu e ceea c pare, si nu tot ce zboara se mananca. Cum voi putea eu ca tata sa ma uit cum cineva il/o va juca pe degete doar pentru ca poate si tine.Si voi sti exact, si voi spune:ATENTIE, si voi primi drept raspuns ‘esti expirat babacule’...

Pe masura ce le contorizez ma gandesc ca, fie nu te gandesti la toate astea din start, fie nu sti in ce te bagi. Cred ca si prima optiune e plauzibila - daca ai sta sa le sucesti pe toate partile cred ca orice om rational si cu simt al raspunderii s-ar cam razgandi. Depinde de scara de valori a fiecaruia. Eu cu sigurnta ma voi razgandi.

Dincolo de povestea cu copii, cu riscul de a ma azvarli cu totul in bratele unui cliseu american, daca ar fi sa imi pun intrebarea: “what have we learned today (kids)?“ raspunsul ar fi deosebit de complicat. Am aflat o gramada de chestii, despre mine, despre ce imi place, despre ce ar trebui sa cauti, de ce sa te feresti, ce e bine si frumos.

OK ... poate nu tocmai. Mi-am dat inca odata seama ca suntem o tara de dor... de dor si jale. Am spus la inceputul postului ca ma voi abtine, ei bine m-am razngandit. Ne-am vandut pe noi insine pentru cinci napolitane sau 30 de lei. In parlament ne vor reprezenta PSD- PC, vadim, tokesi, becali, eba pdl... la naiba. Am invatat ca ‘sucking too hard on your lowly pop love’s gonna get you down’ Cumva trebuie gasit un ecilibru.

M-as opri aici, nu insa inainte de a pune niscaiva poze.!







La naiba nu incap decat astea. Incarc restu pe facebook.

Judge or be judged

"We live in a world that has walls, and those walls have to be guarded by people with guns. Who's gonna do it? you?(...) You have the luxury of not knowing what i know... and my existence, while grotesque and incomprehensible to you, saves lives. You don;t want the truth, because deep down in places you don't talk about it at parties; you want me on that wall, you NEED me on that wall. We use words like honor, code, loyalty; we use these words as backbone of a life spent of defending something - you use them as a punchline. I have neither the time, or the inclination of explaining myself to a man that rises and sleeps under the blanket of the very freedom that i provide, and then questions the manner of which i provide it. I would rather you said thank you, and went on your way, otherwise i suggest you pick up a weapon, and stand a post"

Movie speech: A Few Good Men (1992)
Col. Jessup On Code Red
delivered byJack Nicholson

De acord ca la noi in ograda lucrurile sunt putrede, subrede, dubioase, s.a.m.d. Daca arunc insa o privire si prin ograzile vecine, atat ici colea cat si mai peste balatile Atlanticului, lucrurile sunt poate la fel de imputite, desi nu pe aceleasi lungimi de unde.

Mancatoru de hamburgeri contemporan se confrunta poate cu un nou "Vietnam War". Miza: petrolul afgan si irakian; pretextul: Osama bin Laden, 9/11, si mai apoi presupusele arme de distrugere in masa pe care Saddam le tinea in maneca de la sacou; pretul? Zeci de mii de familii vaduvite de fii,soti, tati, frati veri unchi... tineri care au cazut aparand idealuri precum 'honor, code, loyalty' si 'patriotism' as mai adauga eu.
Totusi In spatele acestui teatru de papusi in care militari de cariera mor zi de zi in moduri greu de imaginat pentru majoritatea dintre noi, mai exista si ceea ce ei numesc, sec de altfel, collateral damage. Mii de copii femei si batrani au cazut si, din nefericire, vor mai cadea victime mortierelor gloantelor si raidurilor aeriene ale fortelor armate pana la sfarsitul, incert de altfel, al acestui conflict cu iz de musamalizare a intereselor US.

E clar acum ca o serie de ordine date, au fost mai mult decat discutabile. Au vizat clar toata suflarea musulmana din zona X. Drepturile omului tipa, tribunalele si curtile martiale fac balet, se spala bani prin ONG-uri, se exploateaza tinere talente si oameni care cred in dreptate si intr-o cauza mai buna, se face publicitate ascunsa pentru diverse branduri... am scapat ceva? cu siguranta mai sunt.

Acum ca si exercitiu de imaginatie: pe mine scrie UN Mil. uniforma dog-tag mk12 ... tot tacamul. dincolo de baricade eu in cine trag? Pe cine apar? de cine ma feresc? Toti arata la fel, Femei barbati si copii deopotriva pot fi luptatori de elita, sau pot fi imbracati in dinamita iar prietenii talibani ii detoneaza ca pe o petarda plictisita langa mine. Tu ai sta sa te gandesti de doua ori cand ti se ordona?


Mutand insa putin obiectivul inapoi in State, inclin sa cred ca discursul in '92 este valabil si astazi.Cineva trebuie sa faca treaba asta murdara, si sa 'tina mingea in terenul advers' pentru ca milioane de americani sa isi poata vedea nestingheriti de viata, sa se confrunte cu problemele presante ale cotidianului - trafic, mortige, credit crunch, obezitate, legume si fructe modificate genetic, anger management issues, stress terapy si tot asa.

Playing for a change

Dificil.

Fiti sinceri: pentru cati dintre voi numele urmaotare suna cunoscut?

Roger Ridley, Grandpa Elliott, Washbord Chaz, Clarrence Bekker, Twin Eagle Drum Group, francois Virguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo& Donisio, Junior Kissnagwa mbouta, Pokel Klaas, Django Degen, Sinamuwa, Stefano Tomaselli, Vusi Mahlasella,Trio Orpheus, Doamna Maria, Ovidiu*(nu stiu numele de familie)?

Si de asemenea: cand ati dat ultima data bani de pomana ciuva pe strada? De ce i-ati dat? cui?

Ei bine, toti cei enumerati mai sus sunt artisti. Unde pot fi vazuti? Pe strada.

Este o buna tema de reflectie, pe care as propune-o oracarui roman. Daca pui mana pe orice ghid turistic si deschizi la pagina "Romania" este imposibil sa nu gasesti la sectiunea 'Warnings' problemele pe care romania le are cu taximetristii/rechinii care isi fac veacul pe langa aerporturi si gari, hotii de buzunare, cainii vagabonzi dar si cu CERSETORII.

Stand in statia de metrou de la victoriei intr-o dupamiaza ascultam un nene cum canta. Ovidiu mai exact. Si peste umar am auzit o conversatie de genu
'hai mama sa ii dam si noi zece mii lu nenea ca uite ce frumos canta'
'da ce crezi ma ca la noi umbla cainii cu covrigi in coada... zece mi ie bani, ia mai dal dracului de cersetor'
... Cersetor. Tipu este inconfundabil. Cei care merg cu metroul sau s-au plimbat prin herastrau in ultimii 4-5 ani sigur au trecut pe langa el. Inalt, cu ochelari si sapca, subtirel, pleata pana la umar, veshic nepieptanat. Aduce ca aer cu Mihai constantinescu. Nu am auzit decat 'cover-uri' la el, deci nu cred ca este si vreun mare compozitor, dar - tipu e beton! canta cu adevarat frumos, si pentru fiecare cantecel are si o armonie pe care nam auzit-o decat la el, ceea ce ma face sa cred ca e a lui. Oricum suna foarte bine

Problema ramane insa una de fond. de cela noi teatrul si muzica - folkul, rockul, jazz-ul nu au coborat inca in strada? de ce inca ii mai privim pe acesti oameni ca fiind cersetori. Ok cersesc. Dar poti compara un aurolac sau un tigoiner care se balabane din toate incheieturile la stop, si daca nu ii dai bani iti trage un cui pe masina(daca te prinzi si te dai jos la el o rupe la fuga zici ca alerga la Indi500), cu un om sau niste oameni care fac ceva cu adevarat frumos.

Sunt sigur ca toti cei care ati fost, fie ca turisti, fie in interes de serviciu in tarile din vest, ati dat peste astfel de oameni si manifestari culturale - le-as spune eu, mai repede decat cersetori. Cati v-ati oprit sa puneti vreun eurocent? sunt sigur ca majoritatea ati facut-o.

E adevarat, acolo sunt mai civilizati. Chitarile nu sunt reghinuri zgariate si ponosite, majoritatea au cu ei si cate un sintetizator mititel cu baterii, se vinde mai frumos imaginea.
Cati dintre cei care ati fost in zone de atractie turistica in vest ati vazut mimi, actori, muzicanti, facand ce stiu sa faca mai bine. sa cante, sa spuna proza sau poezie. Tot cersetori pareau?

daca ma intorc putin la cazul nostru de aici. Intai noi nu prea avem zone pietonale. Pe urma zonele pietonale sunt patrulate de politia comunitara. Ca sa poti cersi acolo trebuie sa cotizezi sa se faca ca nu te vad. daca te tavalesti in noroi bagi un picior flexat intrun crac de pantalon mai larg, tarai si vreun pui de caine vagabond, sigur iti poti permite sa cotizezi si la politie, si sa ramai si cu bani de buzunar. In schimb daca iti iei chitara si canti, se pare ca nu e la fel de rentabil.
Cu mana pe inima si cu mandrie va spun ca eu am cantat la metrou. Gura de metrou de la obor, iesirea dinspre st cel mare pe partea cu germanos, era locul unde Dna Maria, Dumnezeu sa o odihneasca, venea sa cante in fiecare dupamiaza. Aproape zilnic (fiind vara si vacanta) ieseam sa ma plimb cu Ea, si spre casa plecarea era mereu din dreptul gurii respective de metrou(statia tramvaiului 46). O ascultam cu mult drag, si dupa ce Ea se urca in tramvai de multe ori mai stateam sa ascult. Vazandu-ma des si multumindu-mi la fel de des - nu aveam multi bani atunci, dar banii de buzunar de la ai mei ii imparteam frateste in fiecare saptamana cu Dna Maria - am intrat in vorba si mi-a povestit diverse. Fosta profesoara de muzica, pensionata, cu un sot bolnav, ea diabetica, copii plecati cine stie pe unde, nu facea fata cu toate cele, si-atunci singura solutie era asta.
Intr-o seara, stand mai mult la povesti m-a rugat sa stau cu chitara acolo pana da o raita in piata sa cumpere te miri ce, ca sa nu mai care si scripca cu ea. Am acceptat bucuros, si cat a fost ea plecata am pus cutiuta pe trotuar si am cantat din toata inima! Daca-mi amintesc bine am facut si niste bani pana s-a intors din piata.
A inceput scoala, eu nu mai ajungeam serile la obor, nam mai vazut sau auzit nimic de ea. Intamplator, am auzit de la Ovidiu, ca a murit. Daduse oborul pe titan. Politia comunitara de acolo practica tarife mai rezonabile!
... si asta este un singur caz, de care intamplator mi-a fost dat sa aud. Dar oare cati oameni or mai fi in situatia asta sau poate chiar mai rau?

De ce credeti ca o buna parte din muzicantii de strada din Spania si Italia sunt romanasi de-ai nostrii(si nu toti sunt tigani - ai mei au intalnit in Barcelona un tip din Focsani care canta dumnezeiste, si nu era tigan). De acord sa nu incurajam cersetoria. Sunt convins ca daca as sti ca cersetoru pe care tocmai l-am fericit cu 1 leu castiga 5000 de lei pe luna, m-as gandi de doua ori inainte sa bag mana in buzunar. Totusi eu cred ca oamenii care aleg sa-si castige intregral sau partial existenta din bunavointa trecatorilor, si o fac atat de frumos si atat de demn, merita sa fie priviti cu mult mai multa consideratie, apreciati pentru ceea ce fac si omeniti asa cum se cuvine.

Personal am fost si voi fi indragostit de muzica de strada si de pantomima si teatrul de trotuar, si voi incuraja si sprijinii fenomenul oridecate ori voi avea ocazia.

Inchei prin a va sugera un material in care Roger Ridley, Grandpa Elliott, Washbord Chaz, Clarrence Bekker, Twin Eagle Drum Group, francois Virguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo& Donisio, Junior Kissnagwa mbouta, Pokel Klaas, Django Degen, Sinamuwa, Stefano Tomaselli si Vusi Mahlasella demonstreaza ca muzica de strada e mai mult decat 'cersetorie'

Ale tineretii valuri

Nu... nu despre Musatescu am sa scriu, desi poate ar trebui sa fac si asta.

Am citit o chestie care m-a frapat. O buna prietena de-a mea a scris o fraza - imi cer scuze nu tin minte exact dar sigur suna ceva de genul: "Exista o generatie pentru care acasa inseamna conexiunea la net"

Iata intriga... ciocnirile dintre generatii. Subiect vast, intens dezbatut de zeci, poate sute de ani, teme si lucrari stiintifice serioase pe marginea acestui subiect.

Umila mea parere este ca atata timp cat omenirea va evolua, aceste diferente de opinii, gusturi, principii samd, este inevitabila. Sigur... am descoperit eu apa calda.
Nu; cu siguranta nu e nimic spectaculos. Totusi nu pot sa nu remarc faptul ca de mic copil, cu precadere prin autobuze, auzeam fraze de genul "tineretul din ziua de azi n-are pic de respect" sau "tinerii astia sunt niste prost crescuti" "eh... tineretu de azi - ce pretentii poti sa ai?"
Mama deci croncanitorii de genu asta m-au starnit de mic copil. M-am ridicat sa ofer locul indiferent de sex varsta sau numar/greutate de sacose, am ajutat oameni sa urce sa coboare din tramvaie(14, 46 21, ) si autobuze(282, 182, 331, 301, 335, 101) si tot asa. Ei bine am murit pe faza cu tineretu, si mai ales mereu am fost dat gata de solidaritatea dinre calatori. Se trezea vre-un artagos vorbind sau bobmanind ca tin o fata de mana mai nu stiu cum, sau ca o sarut cu foc si incepea distractia. Nu mi-am putut duce niciodata punctul de vedere pana la capat, si simplul fapt ca am indraznnit sa argumetez, civilizat, ceva... orice - am fost catalogat drept un obraznic impertinent.

Uups stai ca ma indepartez de la net si casa.

Fara sa mai divaghez(am centura neagra la asta) supun atentie dvs(cei 19 cititori so far, sper sa va mai inmultiti) tema Brand-urile copilariei/tineretii.

In mod firesc, peste 20 de ani vor fi oameni al caror suflet va tresari de bucurie si emotie la simpla rostire a cuvintelor de genul "hi5", "mess", "facebook", "Youtube", "eleva porno" - hai sa nu merg prea departe.

As avea tendinta sa-i judec si eu pe tinerii din ziua de azi. Sa ma alatur gastii trecute de un anumit prag, care considera ca vor muta muntii, sau vor sensibiliza masele de oameni, doar pentru ca ii arata cu degetul, sau partizeaza in discutii si momente tembele, si de cele mai multe ori penibile.
Cand ma gandesc ca tind spre partea aia a baricadei, ma opresc si imi spun ca gresesc. Hai vlade gandeste liber pune-te in papucii lor.

Recunosc cinstit. Mi se pare ca pustii din ziua de azi pierd o serie de chestii foarte misto, si ar putea face mai mult cu timpul lor decat sa se inchida in casa dupamieze seri si chiar nopti intregi, timp in care sa intretina discutii de tot soiul, cu oameni de tot soiul IN SCRIS (pe chat). Dovada clara de ipocrizie - e ora 4 si eu scriu pe blog. Dar in fine. La prima vedere se pare ca lucrurile devin superficiale si totul se altereaza.

Oare nu noi... cei ce ne laudam cu morala de fier, si cu virtutile veacurilor de mult apuse, am contribuit direct la formarea acestor proaste obiceiuri si apucaturi?

Hai sa vedem:

Bunicu lui Yahoo messenger a fost Tovarasu MIRC. A pai cati aveti curajul sa spuneti ca nu stateati sa incingeti x-net-u, si faceati turnoveru mare lui ROMTELECOM, doar ca sa palavragiti pe mirc? Eu nam curaj - sunt vinovat.

Posturile de TV precum Acasa, dar nu numai. Antena 1, tvr-urile, pro tv-ul, tele7abc-ul... toate au difuzat dupa 90 tot soiul de seriale de spalat creierii maselor. dallas, santa barbara(episodul 152938 reluat la viteza mica sa il inteleaga toti), sunset beach, si pe urma telenovele, cu thalia, cu aia mica si simpatica milagros, cu esmeralda cu don gustavo, cu el se ia cu ea si banditii moare la sfarsit. Pai de ce am invinovatii fatucele ca se uita la Inima de tiganca, sau lacrimi de poveste sau State de romania Student la sorbona? Nu noi am incurajat difuzarea lor?

beat-urile si tehno-ul, rap-ul si hip hop-ul nu sunt bunici si rude mai indepartate ale muzicii house? am zis ca nu mai fac dar nu ma pot abtine. Nu stiu pe cati voi supara spunand asta, dar in istoria recenta, cand a fost vorba de muzica toate au urmat un pattern, au aparut intai timid apoi in forta, au inflorit, si s-au stins incetisor lasand loc altui gen. House-ul e aici pe vecie... la dracu.

Desene animate... ca o iau deandoaselea. Poate cu astea trebuia sa incep. Pai saracu Walt Disney este taticu lor. El a insufletit niste personaje mirifice. Dar dupa el au venit fratii hanna si barberra, cu niste desene ... mai de pestera asa, si idei din ce in ce mai violente, apoi de la Donald Duck si Bugs Bunny, am trecut la Swat cats, Saber Rider, testoasele ninja(mama ce mi-au placut astia), Hair bear bunch... mama sunt multe rau, si in fine usor usor am ajuns la aberatiile care sunt acum la tv. Dincolo de faptul ca sunt toate dublate in romana de cele mai inexpresive voci, si traducerile sunt din cele mai triste, Desenele in sine sunt atat de idioate incat nu pot sa duc un filmulet de 10 min de la un capat la celalalt.

Exemple sigur mai sunt dar nu-mi vin in mine si deja e tarziu... atat de tarziu incat e aproape devreme dar fie.

Morala sau rezolutia este ca, dupa parerea mea, oricum nu avem puterea de a schimba fundamental lucrurile, dar poate nu au ajuns singuri aici - ci si noi am contribuit fiecare cu particica lui('shtele mamii alora de-au contribuit la curentul emo... nup retrag. ala cred ca e al tinerii generatii ). Cu siguranta nu se vor mai citit la fel de multe carti ca acum 10 15 sau 25 de ani, cu siguranta nu se vor mai sari sotrane si elastice in fata sau in spatele blocului,
Un pegas la o liota de copii a fost inlocuit cu bicle meseriase, role, trotinete cu roti de silicon, 'skate-uri' meseriase, pistoalele cu capse acum sunt replici fidele dupa AKM-uri uzi-uri si alte dracovenii... e clar. nu se termina cu una cu doua lista.

Cu drag imi voi aminti insa de: Telefon top ABC, saved by the bell, desenele animate mai sus mentionat plus JOHNY QUEST!!!, uniplus radio, radio contact, lectii particulare cu Dr Cristian Andrei, imi voi aminiti de Marian Ralea, Ileana popovici si buburza cantatoarea, de tip top mini top, chiar si de marius teicu... dar mai putin, de motanul danila, de teatrul de papusi tzandarica, de vinilurile cu povesti(electrecord a facut multe copilarii mai frumoase si mai fericite) de guma turbo, de sucul fresco(cata dreptate avea tata cand spunea ca sunt o porcarie sucurile alea) si tooot asa.

corporatii gusate

Ok, nu e un secret, nu e trend, nu e miscare sociala, dar it pays the bills. Nu am la indemana cifre sau statistici, dar e foarte clar ca buna parte din generatiile 96-2009&counting absolvente de facultati mastere doctorate ACCA-uri, MBA-uri cate si mai cate isi tocesc coatele, blugii, costumele si pantofii sute de km pe luna, si muncesc pe salarii... aici devin subiectiv, mai mult sau mai putin de cacat, li se flutura brandu-ri, career planning-uri marete, evaluari, prime, bonusuri, training-uri... intr-un cuvant, de cele mai multe ori niste cacaturi frumos ambalate la care se dovesteste in timp ca nu oricine poate accede, si de si mai multe ori se dovedeste ca nu prin munca cinstita se pot obtine.

cine sunt corporatistii? ooo da. Sunt oamenii care se grabesc in fiecare dimineata la victoriei sa schimbe metroul dinspre grozavesti spre pipera, sau cei care umplu intersectia la razoare in fiecare dimineata, cei care trec pe rosu la obor, oamenii care umplu bd unirii, sau cei care se aliniaza in fiecare zi pe Petricani si pe Barbu vacarescu si asteapta mai mult sau mai putin cuminti sa treaca o ora si jumatate de mers la pas cu masina pana ajung acasa... Acasa, sau nu tocmai. Unii acasa, altii acasa la el sau la ea, care nu de putine ori inca mai sta cu ma'sa, sau si mai misto acasa unde stam doi dar cu chirie.

Corporatistii sunt oamenii aia simpatici de-ale caror glume mai razi cand le-auzi din greseala in conversatii la-ntamplare, sunt cei care ingroasa turnover-ul lui snack attack, trenta pizza, kfc... si alte firme de livrat mancare congelata si-ncalizta la birou sau acasa. multi dintre ei sunt cei care vineri sambata duminica, si pe alocuri si-n timpul saptamanii ies in fabrica, in b52, el grande comandante, hard rock si nu numai.
Tot corporatisti sunt si tzaranii care nu trag apa la wc, carora nu le e firca de munca pentru ca stiu sa se fereasca de ea, tzarancutele cu ambatz venite-n capitala puse pe fapte mari care vor cariera si care sunt dispuse sa calce peste cadavre doar sa ajunga sefe, si care nu in ultimul rand vaneaza un baiet ferches, musai de oras, cu masina, babaci cat mai bazati, daca se poate si casa, daca nu oricum... perspective de credit sa fie ca restu' se descurca ele, si tot corporatisti sunt fauna migratoare sau locala, despre care cu mult 'taleant' canta dimineata la radio guerilla Atlasul de Mitocanie Urbana.

Toti alergam dupa un mit. Traiul decent si lipsa grijii zilei de maine - poetic nu?

Hai so spunem p-aia dreapta: majoritatea alergam dupa un salariu baban... daca il prinzi pe unu cu o mie jumate pe luna e ok, stai cat stai, daca nu creste urmatoru job sigur sare de 2000, munca sa nu fie multa, cu cat mai sus in ierarhie cu atat mai bine, oameni multi in subordine sa poti delega sarcini, si la o adica sa ai pe cine arata cu degetu, masina, mobil, benzina decontata, lap top, blackberry... oare lista se termina vreodata? aaa da... un must e ca orele suplimentare se platesc dublu si se contorizeaza cu atentie, ba chiar sa se rotunjeasca in plus, sau in fav angajatului, dar sa nu fie cazul de prea multe ori pe luna.

Sigur... astea sunt targeturi. Sigur, nu sunt mituri si legende, o manuta de oameni norocosi au cam tot de mai sus, unii, e adevarat poate chiar mai putini o duc chiar mai roz de-atat(referinte la cerere). Dar cu ce se alege norodu. Restu. Corporatistu de rand.
Pai... cu un salariu promitator care pleaca de pe la 1400... si se duce pana spre 3000... roni pe luna, cu un cubical obosit, cu o conexiune la net monitorizata, restrictionata, ingusta, cu alti doi trei curiosi de joasa speta care umbla sa traga unu altuia covoru de sub picioare poate poate ies in fata, fara mobil, fara masina, fara blackberry. Se mai aleg cu gajuri, ipoteci, rate impovaratoare, cu obligatii pe zeci de ani, cu chirii pe garsoniere mizere, cu el sau cu ea, cu care imparteai la doi povara, el sau ea pe care nu o/il mai iubesti si de care din pricina chiriei e infiorator de greus a te desparti, asa ca plm mai bine va casatoriti si faceti un copil poate merge, si... nici nu cred ca vreau sa mai continui.


Fara sa vreau daca fac o comparatie, e usor schimbat ambalajul - si stapan acum nu mai e Statul socialist, ci Marii grei care fac lumea si banu sa se invarta, care ne respecta prea putin, si care cumpara potential uman si talent pe sume infime!


Este poate nici a zecea mia particica din intregul fenomen... dar de ceva vreme, fiind in mijlocul evenimentelor asta e senzatia tot mai acuta pe care o am si gustul... tot mai amar.

rezolutie? muzica, radio, munte, mare, lasa grijile si job related issue-urile la iesire in dreptul turnichetului unde dai cu cardu sa iesi... fi sigur ca a doua zi la sosire te asteapta cumintele si gata sa iti mai frece o zi din viata... aiurea

sufocant

azi:
vis, frig, incrancenare, alarma, un singur snooz, indecizii, foiala, cravata, parbriz murdar, surprindere, intersectii goale, iluzie, dezamagire, liniste apasatoare, printer bulit, sedinta, rezolutii, task-uri, dead-line-uri, bug-uri, report-uri, mail-uri, liniste, venin, curiozitate, refuz, nici o pauza, frustrare, indecizie, report-uri, mantis, equitas, VBA, weekly report, rosu, volatilitate, rotunjire, corectie, amanari, to do list-uri, foiala, lipsa de pregatire, munca in zadar, defenisv, politica si diplomatie, parbriz murdar, nu calcati iarba, radio, mail, intarziere, cald, dezamagire, descumpanire, incruntare, indiferenta, circumspectie, greutate plutinda in aer, crampe, viteza, poarta, umilinta, strans din dinti, viteza, semafor, atitudine, sufocare, frig, cald, fals, de ce?, surpriza, bot umed, primire cum se cuvine, exercitiu, mail, amanare, blocaj, uimire, lipsuri, goluri, incapacitati, prostii, si ce daca?, nu contezi, du-te, Blog. - de ce cred oare ca si in acest moment de undeva inca mi se mai trage in covor de sub picioare?

For the choices we make in life!