Despre viata pur si simplu

Spre marea mea surprindere, s-antamplat.
Am gasit un site care bate de departe youtube-ul. Cel putin in clasamentul meu s-antamplat.
ted.com Daca esti in cautarea unei idei interesante sau pur si simplu vrei sa dai un log off de la tot ce te framanta, incearca ted.com

Nu stiu cati dintre voi stiu cine e Felix Dennis. Cred insa ca majoritatea stiti revista Maxim sau the Week.
Hipiot, a tras pe nas 7 ani, a avut o viziune si curaj si a ajuns aici. Evident ca toate au un pret. Pretul platit de el a fost - cum poate multi isi imagineaza deja - sanatatea. Se imbolnaveste tipu, se interneaza intr-o clinica particulara, izolare totala, n-avea voie sa dea telefoane, sau sa primeasca vizite, asa ca cerseste un pix si un pachet de post-it-uri si se-apuca de poezie! Si ce poezie.

Ok poate ca nu sunt cele mai lirice versuri auzite, dar mesajul, substratul si nu-n ultimul rand trairea cu care recita fac filmuletul asta unul cu adevarat deosebit.
Cu destul de multa teama imi dau seama ca ma regasesc cu mult succes in cateva dintre poeziile astea ... despre viata pur si simplu. O mie de vorbe doi bani nu fac. Felix Dennis:

A zbura zburare, din prima conjugare

“De ce cantam noi aceasta melodie?”

Asa incepe un cover inspaimantator de misto – daca imi permiteti exprimarea – pe care baietii de la vama veche l-au facut dupa Hotel California.

Nu. N-are nici o legatura cu ce vreau sa scriu, dar pur si simplu m-a izbit in momentul in care am zis ‘hai sa vedem ce mai facem cu blogu ala ca nu mai merge asa’Ar fi, sau poate va fi un post de-a dreptu indecent.

Ironic de-a dreptul am avut o minivacanta de Rusalii. In spirit cu sarbatoarea somlemna pe care biserica o celebra, noi cu mic cu mare am dat fuga care la vot care la munte care la mare, inarmati cu mangal gratare fripturi mici beri stampile buletine de vot napolitane cu vanilie si nu numai.Cu cu micu-n mana stanga si Eba-n suflet s-a dat navala in poienitele de pe marginea drumului, la pescuit, la mamaia, la tataia, ce sa mai Excursii de toate soiurile, care sa impace pe toata lumea

Cred ca s-au scris suficiente prin presa, si bune si rele, despre mascarada asta ieftina cu voturile si europarlamentarii, asa ca nu voi aprofunda catusi de putin problema. Oricum ca scurt rezumat al rezultatelor se aplica principiu “Radem glumim/ (nu)futem platim”.

Eu am plecat cu mic-u-n stanga dar fara eba la Dejani – la poalele Fagarasului sa petrec un weekend altfel decat obisnuiesc. Poate ca alaturarea cuvintelor “Vlad” si “Fagaras” pe multi or sa duca cu gandul la tren, nashu, bocanci, rucsacu plin ochi, primus frontala cort/cabana tura oboseala poze, ursi pe alocuri(nu e cazu in fagaras) s.a.m.d. Ei bine, poate spre surprinderea multora dintre voi, nu a fost deloc asa. N-a fost tren a fost masina, n-a fost rucsac a fost geamantan, n-a fost cort a fost pensiune, n-a fost urs ar fi trebuit sa fie pastravi dar n-au fost nici aia.

Unul dintre putinii oameni in adevaratul sens al cuantului, cu care imi petrec majoritatea timpului in cursul saptamanii imi spune acu ceva vreme “mestere noi mergem aici”, si-mi da link-u. “mergem noi cu-ai nostrii zi-mi daca iti place sa-ti rezerv o camera da nu te lungi prea mult ca ramanem fara”. Stau, pritocesc, ma gandesc, si trebuie sa marturisesc cinstit ca primul impuls a fost sa ezit. Nu era stilul meu. Dupa care am cantarit putin optiunile, si gratie seriei de ‘unfortunate events’ din ultimile luni am spus “ziceam ca ma lecuiesc de asta dar nu am cum – trebuie sa rup din nou ritmu, hai sa incerc asa”. Zis si facut.

Se face ca in saptamana cu pricina a fost una dintre cele cateva saptamani oribile din istoria BRDFP. Sarim cu greu peste, se face vineri, devansez ora plecarii, El ma suna si ma sfatuieste parinteste sa o tund ca nu fuge nimeni de-acolo si la fel le voi gasi si luni – marti de fapt, plec, ne gasim la rasnov, si deacolo teava pana la dejani.

Restu a fost un roller coaster de senzatii idei pareri impresii – chestii de care mi-era teama, chestii de care imi era dor, surprindere, de ce nu – emotie. Ce sa mai doua zile pline cu de toate pentru toti!!!!

Drumurile fantastic de frumoase, lume extrem de putina, furaciune exact ca-n codru la lemne, se taie in nestire coaste intregi, mii de metrii cubi de lemn fara vreo interdictie; de la ocolu silvic la manastirea de taici dejani, toti sa traiasca la fel de bine precum padurile dejanilor.

M-am plimbat in apa pana la glezna printr-un rau ce brazda de-a curmezisu un drum forestier; soferul masinii in care ma aflam ca simplu pasager, a fost atat de amabil incat sa ma primeasca si dupa ce am tras balaceala; am constatat ca Hunday santa Fe este mult mai mult decat ce credeam eu ca ar fi, si de asemenea ca, desi nu pare, golful 4 variant este un offroader foarte capabil. Mi-am adus aminte cu drag de drumurile la olanesti pe care le faceam cu ai mei; asculdand diversele istorisiri, am resimitit ceva din copilarie, si am constientizat ca momente care pareau ca au fost ieri alaltaieri de fapt s-au petrecut de-acum deja de multa vreme(dubioasa exprimare sper ca va prindeti before the end). Mi-am dat seama ca inca imi este dor de bunicul meu, si chiar daca nu mai am timp sa ma gandesc in fiecare zi la el si la bunica mea, dor imi va fi mereu de ei. Au fost doi oameni de exceptie carora le datorez o gramada de chestii. Nici nu stiu de ce scriu despre chestia asta.

Mi-am dat seama inca odata cat de greu e sa fi parinte. Ce responsabilitate imensa este, cate sacrificii presupune, cat devotament, cata pregatire si maturitate presupune toata tarasenia. Adica nu merge faza cu – azi n-am chef, imi iau concediu si ma inlocuieste... sulea. Nu functioneaza asa. De cand deschide ochii pana cand, cel mai probabil(si in cazul fericit de altfel) tu ii vei inchide pe ai tai, va avea nevoie in permanenta de tine. Provocarea e cu atat mai adevarata cu cat ‘nevoia in sine’ este intr-o miscare si evolutie continua. Nu te poti obisnui cu o chestie pentru ca intr-o clipita se schimba, evolueaza, se transforma in altceva. De capacitatile tale ca viitor sau actual parinte, atarna succesul in viata al unui om(cand spun succes nu ma gandesc strict la bunastare materiala sau stiu eu ce altceva; bine si asta, dar intergritatea sociala pe de-antregu); si nu orice om – fiul sau fiica ta.

Exactu cum spuneam si atunci cand m-a izbit prima data – marja de eroare e atat de mica, dar atat de mica, incat pe mine unul ma inspaimanta. Adica mai mult decat sa il inveti ce e bine si ce e rau, ce sa faci si ce sa nu faci in viata, ce e frumos si ce e urat, tu insati trebuie, cel putin in fata lui, sa fi un exemplu. Sa fi modelul de urmat. Si cu cat totul va fi mai ‘de fatada’, si nu vei fi exact asa cum sustii ca e bine sa fii, se va prinde ca de fapt ... e si nu e asa cum spui tu, si desigur, asta ar fi de facut, dar se poate ocoli sau sari peste acel ceva, si cine esti tu sa judeci cand tu la randul tau te dai in laturi de la cutuma? Cum are sa fie atunci cand voi privi neputincios cum pustiu/pusta mea, va lua in plin pragul e sus, desi a fost avertizat ca acolo e. Il va lua din plin si va da cu putere, doar pentru ca trebuie sa afle singur, the hard way, ca lumea nu e ceea c pare, si nu tot ce zboara se mananca. Cum voi putea eu ca tata sa ma uit cum cineva il/o va juca pe degete doar pentru ca poate si tine.Si voi sti exact, si voi spune:ATENTIE, si voi primi drept raspuns ‘esti expirat babacule’...

Pe masura ce le contorizez ma gandesc ca, fie nu te gandesti la toate astea din start, fie nu sti in ce te bagi. Cred ca si prima optiune e plauzibila - daca ai sta sa le sucesti pe toate partile cred ca orice om rational si cu simt al raspunderii s-ar cam razgandi. Depinde de scara de valori a fiecaruia. Eu cu sigurnta ma voi razgandi.

Dincolo de povestea cu copii, cu riscul de a ma azvarli cu totul in bratele unui cliseu american, daca ar fi sa imi pun intrebarea: “what have we learned today (kids)?“ raspunsul ar fi deosebit de complicat. Am aflat o gramada de chestii, despre mine, despre ce imi place, despre ce ar trebui sa cauti, de ce sa te feresti, ce e bine si frumos.

OK ... poate nu tocmai. Mi-am dat inca odata seama ca suntem o tara de dor... de dor si jale. Am spus la inceputul postului ca ma voi abtine, ei bine m-am razngandit. Ne-am vandut pe noi insine pentru cinci napolitane sau 30 de lei. In parlament ne vor reprezenta PSD- PC, vadim, tokesi, becali, eba pdl... la naiba. Am invatat ca ‘sucking too hard on your lowly pop love’s gonna get you down’ Cumva trebuie gasit un ecilibru.

M-as opri aici, nu insa inainte de a pune niscaiva poze.!







La naiba nu incap decat astea. Incarc restu pe facebook.

Judge or be judged

"We live in a world that has walls, and those walls have to be guarded by people with guns. Who's gonna do it? you?(...) You have the luxury of not knowing what i know... and my existence, while grotesque and incomprehensible to you, saves lives. You don;t want the truth, because deep down in places you don't talk about it at parties; you want me on that wall, you NEED me on that wall. We use words like honor, code, loyalty; we use these words as backbone of a life spent of defending something - you use them as a punchline. I have neither the time, or the inclination of explaining myself to a man that rises and sleeps under the blanket of the very freedom that i provide, and then questions the manner of which i provide it. I would rather you said thank you, and went on your way, otherwise i suggest you pick up a weapon, and stand a post"

Movie speech: A Few Good Men (1992)
Col. Jessup On Code Red
delivered byJack Nicholson

De acord ca la noi in ograda lucrurile sunt putrede, subrede, dubioase, s.a.m.d. Daca arunc insa o privire si prin ograzile vecine, atat ici colea cat si mai peste balatile Atlanticului, lucrurile sunt poate la fel de imputite, desi nu pe aceleasi lungimi de unde.

Mancatoru de hamburgeri contemporan se confrunta poate cu un nou "Vietnam War". Miza: petrolul afgan si irakian; pretextul: Osama bin Laden, 9/11, si mai apoi presupusele arme de distrugere in masa pe care Saddam le tinea in maneca de la sacou; pretul? Zeci de mii de familii vaduvite de fii,soti, tati, frati veri unchi... tineri care au cazut aparand idealuri precum 'honor, code, loyalty' si 'patriotism' as mai adauga eu.
Totusi In spatele acestui teatru de papusi in care militari de cariera mor zi de zi in moduri greu de imaginat pentru majoritatea dintre noi, mai exista si ceea ce ei numesc, sec de altfel, collateral damage. Mii de copii femei si batrani au cazut si, din nefericire, vor mai cadea victime mortierelor gloantelor si raidurilor aeriene ale fortelor armate pana la sfarsitul, incert de altfel, al acestui conflict cu iz de musamalizare a intereselor US.

E clar acum ca o serie de ordine date, au fost mai mult decat discutabile. Au vizat clar toata suflarea musulmana din zona X. Drepturile omului tipa, tribunalele si curtile martiale fac balet, se spala bani prin ONG-uri, se exploateaza tinere talente si oameni care cred in dreptate si intr-o cauza mai buna, se face publicitate ascunsa pentru diverse branduri... am scapat ceva? cu siguranta mai sunt.

Acum ca si exercitiu de imaginatie: pe mine scrie UN Mil. uniforma dog-tag mk12 ... tot tacamul. dincolo de baricade eu in cine trag? Pe cine apar? de cine ma feresc? Toti arata la fel, Femei barbati si copii deopotriva pot fi luptatori de elita, sau pot fi imbracati in dinamita iar prietenii talibani ii detoneaza ca pe o petarda plictisita langa mine. Tu ai sta sa te gandesti de doua ori cand ti se ordona?


Mutand insa putin obiectivul inapoi in State, inclin sa cred ca discursul in '92 este valabil si astazi.Cineva trebuie sa faca treaba asta murdara, si sa 'tina mingea in terenul advers' pentru ca milioane de americani sa isi poata vedea nestingheriti de viata, sa se confrunte cu problemele presante ale cotidianului - trafic, mortige, credit crunch, obezitate, legume si fructe modificate genetic, anger management issues, stress terapy si tot asa.