Playing for a change

Dificil.

Fiti sinceri: pentru cati dintre voi numele urmaotare suna cunoscut?

Roger Ridley, Grandpa Elliott, Washbord Chaz, Clarrence Bekker, Twin Eagle Drum Group, francois Virguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo& Donisio, Junior Kissnagwa mbouta, Pokel Klaas, Django Degen, Sinamuwa, Stefano Tomaselli, Vusi Mahlasella,Trio Orpheus, Doamna Maria, Ovidiu*(nu stiu numele de familie)?

Si de asemenea: cand ati dat ultima data bani de pomana ciuva pe strada? De ce i-ati dat? cui?

Ei bine, toti cei enumerati mai sus sunt artisti. Unde pot fi vazuti? Pe strada.

Este o buna tema de reflectie, pe care as propune-o oracarui roman. Daca pui mana pe orice ghid turistic si deschizi la pagina "Romania" este imposibil sa nu gasesti la sectiunea 'Warnings' problemele pe care romania le are cu taximetristii/rechinii care isi fac veacul pe langa aerporturi si gari, hotii de buzunare, cainii vagabonzi dar si cu CERSETORII.

Stand in statia de metrou de la victoriei intr-o dupamiaza ascultam un nene cum canta. Ovidiu mai exact. Si peste umar am auzit o conversatie de genu
'hai mama sa ii dam si noi zece mii lu nenea ca uite ce frumos canta'
'da ce crezi ma ca la noi umbla cainii cu covrigi in coada... zece mi ie bani, ia mai dal dracului de cersetor'
... Cersetor. Tipu este inconfundabil. Cei care merg cu metroul sau s-au plimbat prin herastrau in ultimii 4-5 ani sigur au trecut pe langa el. Inalt, cu ochelari si sapca, subtirel, pleata pana la umar, veshic nepieptanat. Aduce ca aer cu Mihai constantinescu. Nu am auzit decat 'cover-uri' la el, deci nu cred ca este si vreun mare compozitor, dar - tipu e beton! canta cu adevarat frumos, si pentru fiecare cantecel are si o armonie pe care nam auzit-o decat la el, ceea ce ma face sa cred ca e a lui. Oricum suna foarte bine

Problema ramane insa una de fond. de cela noi teatrul si muzica - folkul, rockul, jazz-ul nu au coborat inca in strada? de ce inca ii mai privim pe acesti oameni ca fiind cersetori. Ok cersesc. Dar poti compara un aurolac sau un tigoiner care se balabane din toate incheieturile la stop, si daca nu ii dai bani iti trage un cui pe masina(daca te prinzi si te dai jos la el o rupe la fuga zici ca alerga la Indi500), cu un om sau niste oameni care fac ceva cu adevarat frumos.

Sunt sigur ca toti cei care ati fost, fie ca turisti, fie in interes de serviciu in tarile din vest, ati dat peste astfel de oameni si manifestari culturale - le-as spune eu, mai repede decat cersetori. Cati v-ati oprit sa puneti vreun eurocent? sunt sigur ca majoritatea ati facut-o.

E adevarat, acolo sunt mai civilizati. Chitarile nu sunt reghinuri zgariate si ponosite, majoritatea au cu ei si cate un sintetizator mititel cu baterii, se vinde mai frumos imaginea.
Cati dintre cei care ati fost in zone de atractie turistica in vest ati vazut mimi, actori, muzicanti, facand ce stiu sa faca mai bine. sa cante, sa spuna proza sau poezie. Tot cersetori pareau?

daca ma intorc putin la cazul nostru de aici. Intai noi nu prea avem zone pietonale. Pe urma zonele pietonale sunt patrulate de politia comunitara. Ca sa poti cersi acolo trebuie sa cotizezi sa se faca ca nu te vad. daca te tavalesti in noroi bagi un picior flexat intrun crac de pantalon mai larg, tarai si vreun pui de caine vagabond, sigur iti poti permite sa cotizezi si la politie, si sa ramai si cu bani de buzunar. In schimb daca iti iei chitara si canti, se pare ca nu e la fel de rentabil.
Cu mana pe inima si cu mandrie va spun ca eu am cantat la metrou. Gura de metrou de la obor, iesirea dinspre st cel mare pe partea cu germanos, era locul unde Dna Maria, Dumnezeu sa o odihneasca, venea sa cante in fiecare dupamiaza. Aproape zilnic (fiind vara si vacanta) ieseam sa ma plimb cu Ea, si spre casa plecarea era mereu din dreptul gurii respective de metrou(statia tramvaiului 46). O ascultam cu mult drag, si dupa ce Ea se urca in tramvai de multe ori mai stateam sa ascult. Vazandu-ma des si multumindu-mi la fel de des - nu aveam multi bani atunci, dar banii de buzunar de la ai mei ii imparteam frateste in fiecare saptamana cu Dna Maria - am intrat in vorba si mi-a povestit diverse. Fosta profesoara de muzica, pensionata, cu un sot bolnav, ea diabetica, copii plecati cine stie pe unde, nu facea fata cu toate cele, si-atunci singura solutie era asta.
Intr-o seara, stand mai mult la povesti m-a rugat sa stau cu chitara acolo pana da o raita in piata sa cumpere te miri ce, ca sa nu mai care si scripca cu ea. Am acceptat bucuros, si cat a fost ea plecata am pus cutiuta pe trotuar si am cantat din toata inima! Daca-mi amintesc bine am facut si niste bani pana s-a intors din piata.
A inceput scoala, eu nu mai ajungeam serile la obor, nam mai vazut sau auzit nimic de ea. Intamplator, am auzit de la Ovidiu, ca a murit. Daduse oborul pe titan. Politia comunitara de acolo practica tarife mai rezonabile!
... si asta este un singur caz, de care intamplator mi-a fost dat sa aud. Dar oare cati oameni or mai fi in situatia asta sau poate chiar mai rau?

De ce credeti ca o buna parte din muzicantii de strada din Spania si Italia sunt romanasi de-ai nostrii(si nu toti sunt tigani - ai mei au intalnit in Barcelona un tip din Focsani care canta dumnezeiste, si nu era tigan). De acord sa nu incurajam cersetoria. Sunt convins ca daca as sti ca cersetoru pe care tocmai l-am fericit cu 1 leu castiga 5000 de lei pe luna, m-as gandi de doua ori inainte sa bag mana in buzunar. Totusi eu cred ca oamenii care aleg sa-si castige intregral sau partial existenta din bunavointa trecatorilor, si o fac atat de frumos si atat de demn, merita sa fie priviti cu mult mai multa consideratie, apreciati pentru ceea ce fac si omeniti asa cum se cuvine.

Personal am fost si voi fi indragostit de muzica de strada si de pantomima si teatrul de trotuar, si voi incuraja si sprijinii fenomenul oridecate ori voi avea ocazia.

Inchei prin a va sugera un material in care Roger Ridley, Grandpa Elliott, Washbord Chaz, Clarrence Bekker, Twin Eagle Drum Group, francois Virguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo& Donisio, Junior Kissnagwa mbouta, Pokel Klaas, Django Degen, Sinamuwa, Stefano Tomaselli si Vusi Mahlasella demonstreaza ca muzica de strada e mai mult decat 'cersetorie'

Ale tineretii valuri

Nu... nu despre Musatescu am sa scriu, desi poate ar trebui sa fac si asta.

Am citit o chestie care m-a frapat. O buna prietena de-a mea a scris o fraza - imi cer scuze nu tin minte exact dar sigur suna ceva de genul: "Exista o generatie pentru care acasa inseamna conexiunea la net"

Iata intriga... ciocnirile dintre generatii. Subiect vast, intens dezbatut de zeci, poate sute de ani, teme si lucrari stiintifice serioase pe marginea acestui subiect.

Umila mea parere este ca atata timp cat omenirea va evolua, aceste diferente de opinii, gusturi, principii samd, este inevitabila. Sigur... am descoperit eu apa calda.
Nu; cu siguranta nu e nimic spectaculos. Totusi nu pot sa nu remarc faptul ca de mic copil, cu precadere prin autobuze, auzeam fraze de genul "tineretul din ziua de azi n-are pic de respect" sau "tinerii astia sunt niste prost crescuti" "eh... tineretu de azi - ce pretentii poti sa ai?"
Mama deci croncanitorii de genu asta m-au starnit de mic copil. M-am ridicat sa ofer locul indiferent de sex varsta sau numar/greutate de sacose, am ajutat oameni sa urce sa coboare din tramvaie(14, 46 21, ) si autobuze(282, 182, 331, 301, 335, 101) si tot asa. Ei bine am murit pe faza cu tineretu, si mai ales mereu am fost dat gata de solidaritatea dinre calatori. Se trezea vre-un artagos vorbind sau bobmanind ca tin o fata de mana mai nu stiu cum, sau ca o sarut cu foc si incepea distractia. Nu mi-am putut duce niciodata punctul de vedere pana la capat, si simplul fapt ca am indraznnit sa argumetez, civilizat, ceva... orice - am fost catalogat drept un obraznic impertinent.

Uups stai ca ma indepartez de la net si casa.

Fara sa mai divaghez(am centura neagra la asta) supun atentie dvs(cei 19 cititori so far, sper sa va mai inmultiti) tema Brand-urile copilariei/tineretii.

In mod firesc, peste 20 de ani vor fi oameni al caror suflet va tresari de bucurie si emotie la simpla rostire a cuvintelor de genul "hi5", "mess", "facebook", "Youtube", "eleva porno" - hai sa nu merg prea departe.

As avea tendinta sa-i judec si eu pe tinerii din ziua de azi. Sa ma alatur gastii trecute de un anumit prag, care considera ca vor muta muntii, sau vor sensibiliza masele de oameni, doar pentru ca ii arata cu degetul, sau partizeaza in discutii si momente tembele, si de cele mai multe ori penibile.
Cand ma gandesc ca tind spre partea aia a baricadei, ma opresc si imi spun ca gresesc. Hai vlade gandeste liber pune-te in papucii lor.

Recunosc cinstit. Mi se pare ca pustii din ziua de azi pierd o serie de chestii foarte misto, si ar putea face mai mult cu timpul lor decat sa se inchida in casa dupamieze seri si chiar nopti intregi, timp in care sa intretina discutii de tot soiul, cu oameni de tot soiul IN SCRIS (pe chat). Dovada clara de ipocrizie - e ora 4 si eu scriu pe blog. Dar in fine. La prima vedere se pare ca lucrurile devin superficiale si totul se altereaza.

Oare nu noi... cei ce ne laudam cu morala de fier, si cu virtutile veacurilor de mult apuse, am contribuit direct la formarea acestor proaste obiceiuri si apucaturi?

Hai sa vedem:

Bunicu lui Yahoo messenger a fost Tovarasu MIRC. A pai cati aveti curajul sa spuneti ca nu stateati sa incingeti x-net-u, si faceati turnoveru mare lui ROMTELECOM, doar ca sa palavragiti pe mirc? Eu nam curaj - sunt vinovat.

Posturile de TV precum Acasa, dar nu numai. Antena 1, tvr-urile, pro tv-ul, tele7abc-ul... toate au difuzat dupa 90 tot soiul de seriale de spalat creierii maselor. dallas, santa barbara(episodul 152938 reluat la viteza mica sa il inteleaga toti), sunset beach, si pe urma telenovele, cu thalia, cu aia mica si simpatica milagros, cu esmeralda cu don gustavo, cu el se ia cu ea si banditii moare la sfarsit. Pai de ce am invinovatii fatucele ca se uita la Inima de tiganca, sau lacrimi de poveste sau State de romania Student la sorbona? Nu noi am incurajat difuzarea lor?

beat-urile si tehno-ul, rap-ul si hip hop-ul nu sunt bunici si rude mai indepartate ale muzicii house? am zis ca nu mai fac dar nu ma pot abtine. Nu stiu pe cati voi supara spunand asta, dar in istoria recenta, cand a fost vorba de muzica toate au urmat un pattern, au aparut intai timid apoi in forta, au inflorit, si s-au stins incetisor lasand loc altui gen. House-ul e aici pe vecie... la dracu.

Desene animate... ca o iau deandoaselea. Poate cu astea trebuia sa incep. Pai saracu Walt Disney este taticu lor. El a insufletit niste personaje mirifice. Dar dupa el au venit fratii hanna si barberra, cu niste desene ... mai de pestera asa, si idei din ce in ce mai violente, apoi de la Donald Duck si Bugs Bunny, am trecut la Swat cats, Saber Rider, testoasele ninja(mama ce mi-au placut astia), Hair bear bunch... mama sunt multe rau, si in fine usor usor am ajuns la aberatiile care sunt acum la tv. Dincolo de faptul ca sunt toate dublate in romana de cele mai inexpresive voci, si traducerile sunt din cele mai triste, Desenele in sine sunt atat de idioate incat nu pot sa duc un filmulet de 10 min de la un capat la celalalt.

Exemple sigur mai sunt dar nu-mi vin in mine si deja e tarziu... atat de tarziu incat e aproape devreme dar fie.

Morala sau rezolutia este ca, dupa parerea mea, oricum nu avem puterea de a schimba fundamental lucrurile, dar poate nu au ajuns singuri aici - ci si noi am contribuit fiecare cu particica lui('shtele mamii alora de-au contribuit la curentul emo... nup retrag. ala cred ca e al tinerii generatii ). Cu siguranta nu se vor mai citit la fel de multe carti ca acum 10 15 sau 25 de ani, cu siguranta nu se vor mai sari sotrane si elastice in fata sau in spatele blocului,
Un pegas la o liota de copii a fost inlocuit cu bicle meseriase, role, trotinete cu roti de silicon, 'skate-uri' meseriase, pistoalele cu capse acum sunt replici fidele dupa AKM-uri uzi-uri si alte dracovenii... e clar. nu se termina cu una cu doua lista.

Cu drag imi voi aminti insa de: Telefon top ABC, saved by the bell, desenele animate mai sus mentionat plus JOHNY QUEST!!!, uniplus radio, radio contact, lectii particulare cu Dr Cristian Andrei, imi voi aminiti de Marian Ralea, Ileana popovici si buburza cantatoarea, de tip top mini top, chiar si de marius teicu... dar mai putin, de motanul danila, de teatrul de papusi tzandarica, de vinilurile cu povesti(electrecord a facut multe copilarii mai frumoase si mai fericite) de guma turbo, de sucul fresco(cata dreptate avea tata cand spunea ca sunt o porcarie sucurile alea) si tooot asa.

corporatii gusate

Ok, nu e un secret, nu e trend, nu e miscare sociala, dar it pays the bills. Nu am la indemana cifre sau statistici, dar e foarte clar ca buna parte din generatiile 96-2009&counting absolvente de facultati mastere doctorate ACCA-uri, MBA-uri cate si mai cate isi tocesc coatele, blugii, costumele si pantofii sute de km pe luna, si muncesc pe salarii... aici devin subiectiv, mai mult sau mai putin de cacat, li se flutura brandu-ri, career planning-uri marete, evaluari, prime, bonusuri, training-uri... intr-un cuvant, de cele mai multe ori niste cacaturi frumos ambalate la care se dovesteste in timp ca nu oricine poate accede, si de si mai multe ori se dovedeste ca nu prin munca cinstita se pot obtine.

cine sunt corporatistii? ooo da. Sunt oamenii care se grabesc in fiecare dimineata la victoriei sa schimbe metroul dinspre grozavesti spre pipera, sau cei care umplu intersectia la razoare in fiecare dimineata, cei care trec pe rosu la obor, oamenii care umplu bd unirii, sau cei care se aliniaza in fiecare zi pe Petricani si pe Barbu vacarescu si asteapta mai mult sau mai putin cuminti sa treaca o ora si jumatate de mers la pas cu masina pana ajung acasa... Acasa, sau nu tocmai. Unii acasa, altii acasa la el sau la ea, care nu de putine ori inca mai sta cu ma'sa, sau si mai misto acasa unde stam doi dar cu chirie.

Corporatistii sunt oamenii aia simpatici de-ale caror glume mai razi cand le-auzi din greseala in conversatii la-ntamplare, sunt cei care ingroasa turnover-ul lui snack attack, trenta pizza, kfc... si alte firme de livrat mancare congelata si-ncalizta la birou sau acasa. multi dintre ei sunt cei care vineri sambata duminica, si pe alocuri si-n timpul saptamanii ies in fabrica, in b52, el grande comandante, hard rock si nu numai.
Tot corporatisti sunt si tzaranii care nu trag apa la wc, carora nu le e firca de munca pentru ca stiu sa se fereasca de ea, tzarancutele cu ambatz venite-n capitala puse pe fapte mari care vor cariera si care sunt dispuse sa calce peste cadavre doar sa ajunga sefe, si care nu in ultimul rand vaneaza un baiet ferches, musai de oras, cu masina, babaci cat mai bazati, daca se poate si casa, daca nu oricum... perspective de credit sa fie ca restu' se descurca ele, si tot corporatisti sunt fauna migratoare sau locala, despre care cu mult 'taleant' canta dimineata la radio guerilla Atlasul de Mitocanie Urbana.

Toti alergam dupa un mit. Traiul decent si lipsa grijii zilei de maine - poetic nu?

Hai so spunem p-aia dreapta: majoritatea alergam dupa un salariu baban... daca il prinzi pe unu cu o mie jumate pe luna e ok, stai cat stai, daca nu creste urmatoru job sigur sare de 2000, munca sa nu fie multa, cu cat mai sus in ierarhie cu atat mai bine, oameni multi in subordine sa poti delega sarcini, si la o adica sa ai pe cine arata cu degetu, masina, mobil, benzina decontata, lap top, blackberry... oare lista se termina vreodata? aaa da... un must e ca orele suplimentare se platesc dublu si se contorizeaza cu atentie, ba chiar sa se rotunjeasca in plus, sau in fav angajatului, dar sa nu fie cazul de prea multe ori pe luna.

Sigur... astea sunt targeturi. Sigur, nu sunt mituri si legende, o manuta de oameni norocosi au cam tot de mai sus, unii, e adevarat poate chiar mai putini o duc chiar mai roz de-atat(referinte la cerere). Dar cu ce se alege norodu. Restu. Corporatistu de rand.
Pai... cu un salariu promitator care pleaca de pe la 1400... si se duce pana spre 3000... roni pe luna, cu un cubical obosit, cu o conexiune la net monitorizata, restrictionata, ingusta, cu alti doi trei curiosi de joasa speta care umbla sa traga unu altuia covoru de sub picioare poate poate ies in fata, fara mobil, fara masina, fara blackberry. Se mai aleg cu gajuri, ipoteci, rate impovaratoare, cu obligatii pe zeci de ani, cu chirii pe garsoniere mizere, cu el sau cu ea, cu care imparteai la doi povara, el sau ea pe care nu o/il mai iubesti si de care din pricina chiriei e infiorator de greus a te desparti, asa ca plm mai bine va casatoriti si faceti un copil poate merge, si... nici nu cred ca vreau sa mai continui.


Fara sa vreau daca fac o comparatie, e usor schimbat ambalajul - si stapan acum nu mai e Statul socialist, ci Marii grei care fac lumea si banu sa se invarta, care ne respecta prea putin, si care cumpara potential uman si talent pe sume infime!


Este poate nici a zecea mia particica din intregul fenomen... dar de ceva vreme, fiind in mijlocul evenimentelor asta e senzatia tot mai acuta pe care o am si gustul... tot mai amar.

rezolutie? muzica, radio, munte, mare, lasa grijile si job related issue-urile la iesire in dreptul turnichetului unde dai cu cardu sa iesi... fi sigur ca a doua zi la sosire te asteapta cumintele si gata sa iti mai frece o zi din viata... aiurea

sufocant

azi:
vis, frig, incrancenare, alarma, un singur snooz, indecizii, foiala, cravata, parbriz murdar, surprindere, intersectii goale, iluzie, dezamagire, liniste apasatoare, printer bulit, sedinta, rezolutii, task-uri, dead-line-uri, bug-uri, report-uri, mail-uri, liniste, venin, curiozitate, refuz, nici o pauza, frustrare, indecizie, report-uri, mantis, equitas, VBA, weekly report, rosu, volatilitate, rotunjire, corectie, amanari, to do list-uri, foiala, lipsa de pregatire, munca in zadar, defenisv, politica si diplomatie, parbriz murdar, nu calcati iarba, radio, mail, intarziere, cald, dezamagire, descumpanire, incruntare, indiferenta, circumspectie, greutate plutinda in aer, crampe, viteza, poarta, umilinta, strans din dinti, viteza, semafor, atitudine, sufocare, frig, cald, fals, de ce?, surpriza, bot umed, primire cum se cuvine, exercitiu, mail, amanare, blocaj, uimire, lipsuri, goluri, incapacitati, prostii, si ce daca?, nu contezi, du-te, Blog. - de ce cred oare ca si in acest moment de undeva inca mi se mai trage in covor de sub picioare?

For the choices we make in life!