Playing for a change

Dificil.

Fiti sinceri: pentru cati dintre voi numele urmaotare suna cunoscut?

Roger Ridley, Grandpa Elliott, Washbord Chaz, Clarrence Bekker, Twin Eagle Drum Group, francois Virguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo& Donisio, Junior Kissnagwa mbouta, Pokel Klaas, Django Degen, Sinamuwa, Stefano Tomaselli, Vusi Mahlasella,Trio Orpheus, Doamna Maria, Ovidiu*(nu stiu numele de familie)?

Si de asemenea: cand ati dat ultima data bani de pomana ciuva pe strada? De ce i-ati dat? cui?

Ei bine, toti cei enumerati mai sus sunt artisti. Unde pot fi vazuti? Pe strada.

Este o buna tema de reflectie, pe care as propune-o oracarui roman. Daca pui mana pe orice ghid turistic si deschizi la pagina "Romania" este imposibil sa nu gasesti la sectiunea 'Warnings' problemele pe care romania le are cu taximetristii/rechinii care isi fac veacul pe langa aerporturi si gari, hotii de buzunare, cainii vagabonzi dar si cu CERSETORII.

Stand in statia de metrou de la victoriei intr-o dupamiaza ascultam un nene cum canta. Ovidiu mai exact. Si peste umar am auzit o conversatie de genu
'hai mama sa ii dam si noi zece mii lu nenea ca uite ce frumos canta'
'da ce crezi ma ca la noi umbla cainii cu covrigi in coada... zece mi ie bani, ia mai dal dracului de cersetor'
... Cersetor. Tipu este inconfundabil. Cei care merg cu metroul sau s-au plimbat prin herastrau in ultimii 4-5 ani sigur au trecut pe langa el. Inalt, cu ochelari si sapca, subtirel, pleata pana la umar, veshic nepieptanat. Aduce ca aer cu Mihai constantinescu. Nu am auzit decat 'cover-uri' la el, deci nu cred ca este si vreun mare compozitor, dar - tipu e beton! canta cu adevarat frumos, si pentru fiecare cantecel are si o armonie pe care nam auzit-o decat la el, ceea ce ma face sa cred ca e a lui. Oricum suna foarte bine

Problema ramane insa una de fond. de cela noi teatrul si muzica - folkul, rockul, jazz-ul nu au coborat inca in strada? de ce inca ii mai privim pe acesti oameni ca fiind cersetori. Ok cersesc. Dar poti compara un aurolac sau un tigoiner care se balabane din toate incheieturile la stop, si daca nu ii dai bani iti trage un cui pe masina(daca te prinzi si te dai jos la el o rupe la fuga zici ca alerga la Indi500), cu un om sau niste oameni care fac ceva cu adevarat frumos.

Sunt sigur ca toti cei care ati fost, fie ca turisti, fie in interes de serviciu in tarile din vest, ati dat peste astfel de oameni si manifestari culturale - le-as spune eu, mai repede decat cersetori. Cati v-ati oprit sa puneti vreun eurocent? sunt sigur ca majoritatea ati facut-o.

E adevarat, acolo sunt mai civilizati. Chitarile nu sunt reghinuri zgariate si ponosite, majoritatea au cu ei si cate un sintetizator mititel cu baterii, se vinde mai frumos imaginea.
Cati dintre cei care ati fost in zone de atractie turistica in vest ati vazut mimi, actori, muzicanti, facand ce stiu sa faca mai bine. sa cante, sa spuna proza sau poezie. Tot cersetori pareau?

daca ma intorc putin la cazul nostru de aici. Intai noi nu prea avem zone pietonale. Pe urma zonele pietonale sunt patrulate de politia comunitara. Ca sa poti cersi acolo trebuie sa cotizezi sa se faca ca nu te vad. daca te tavalesti in noroi bagi un picior flexat intrun crac de pantalon mai larg, tarai si vreun pui de caine vagabond, sigur iti poti permite sa cotizezi si la politie, si sa ramai si cu bani de buzunar. In schimb daca iti iei chitara si canti, se pare ca nu e la fel de rentabil.
Cu mana pe inima si cu mandrie va spun ca eu am cantat la metrou. Gura de metrou de la obor, iesirea dinspre st cel mare pe partea cu germanos, era locul unde Dna Maria, Dumnezeu sa o odihneasca, venea sa cante in fiecare dupamiaza. Aproape zilnic (fiind vara si vacanta) ieseam sa ma plimb cu Ea, si spre casa plecarea era mereu din dreptul gurii respective de metrou(statia tramvaiului 46). O ascultam cu mult drag, si dupa ce Ea se urca in tramvai de multe ori mai stateam sa ascult. Vazandu-ma des si multumindu-mi la fel de des - nu aveam multi bani atunci, dar banii de buzunar de la ai mei ii imparteam frateste in fiecare saptamana cu Dna Maria - am intrat in vorba si mi-a povestit diverse. Fosta profesoara de muzica, pensionata, cu un sot bolnav, ea diabetica, copii plecati cine stie pe unde, nu facea fata cu toate cele, si-atunci singura solutie era asta.
Intr-o seara, stand mai mult la povesti m-a rugat sa stau cu chitara acolo pana da o raita in piata sa cumpere te miri ce, ca sa nu mai care si scripca cu ea. Am acceptat bucuros, si cat a fost ea plecata am pus cutiuta pe trotuar si am cantat din toata inima! Daca-mi amintesc bine am facut si niste bani pana s-a intors din piata.
A inceput scoala, eu nu mai ajungeam serile la obor, nam mai vazut sau auzit nimic de ea. Intamplator, am auzit de la Ovidiu, ca a murit. Daduse oborul pe titan. Politia comunitara de acolo practica tarife mai rezonabile!
... si asta este un singur caz, de care intamplator mi-a fost dat sa aud. Dar oare cati oameni or mai fi in situatia asta sau poate chiar mai rau?

De ce credeti ca o buna parte din muzicantii de strada din Spania si Italia sunt romanasi de-ai nostrii(si nu toti sunt tigani - ai mei au intalnit in Barcelona un tip din Focsani care canta dumnezeiste, si nu era tigan). De acord sa nu incurajam cersetoria. Sunt convins ca daca as sti ca cersetoru pe care tocmai l-am fericit cu 1 leu castiga 5000 de lei pe luna, m-as gandi de doua ori inainte sa bag mana in buzunar. Totusi eu cred ca oamenii care aleg sa-si castige intregral sau partial existenta din bunavointa trecatorilor, si o fac atat de frumos si atat de demn, merita sa fie priviti cu mult mai multa consideratie, apreciati pentru ceea ce fac si omeniti asa cum se cuvine.

Personal am fost si voi fi indragostit de muzica de strada si de pantomima si teatrul de trotuar, si voi incuraja si sprijinii fenomenul oridecate ori voi avea ocazia.

Inchei prin a va sugera un material in care Roger Ridley, Grandpa Elliott, Washbord Chaz, Clarrence Bekker, Twin Eagle Drum Group, francois Virguie, Cesar Pope, Dimitri Dolganov, Roberto Luti, Geraldo& Donisio, Junior Kissnagwa mbouta, Pokel Klaas, Django Degen, Sinamuwa, Stefano Tomaselli si Vusi Mahlasella demonstreaza ca muzica de strada e mai mult decat 'cersetorie'