corporatii gusate

Ok, nu e un secret, nu e trend, nu e miscare sociala, dar it pays the bills. Nu am la indemana cifre sau statistici, dar e foarte clar ca buna parte din generatiile 96-2009&counting absolvente de facultati mastere doctorate ACCA-uri, MBA-uri cate si mai cate isi tocesc coatele, blugii, costumele si pantofii sute de km pe luna, si muncesc pe salarii... aici devin subiectiv, mai mult sau mai putin de cacat, li se flutura brandu-ri, career planning-uri marete, evaluari, prime, bonusuri, training-uri... intr-un cuvant, de cele mai multe ori niste cacaturi frumos ambalate la care se dovesteste in timp ca nu oricine poate accede, si de si mai multe ori se dovedeste ca nu prin munca cinstita se pot obtine.

cine sunt corporatistii? ooo da. Sunt oamenii care se grabesc in fiecare dimineata la victoriei sa schimbe metroul dinspre grozavesti spre pipera, sau cei care umplu intersectia la razoare in fiecare dimineata, cei care trec pe rosu la obor, oamenii care umplu bd unirii, sau cei care se aliniaza in fiecare zi pe Petricani si pe Barbu vacarescu si asteapta mai mult sau mai putin cuminti sa treaca o ora si jumatate de mers la pas cu masina pana ajung acasa... Acasa, sau nu tocmai. Unii acasa, altii acasa la el sau la ea, care nu de putine ori inca mai sta cu ma'sa, sau si mai misto acasa unde stam doi dar cu chirie.

Corporatistii sunt oamenii aia simpatici de-ale caror glume mai razi cand le-auzi din greseala in conversatii la-ntamplare, sunt cei care ingroasa turnover-ul lui snack attack, trenta pizza, kfc... si alte firme de livrat mancare congelata si-ncalizta la birou sau acasa. multi dintre ei sunt cei care vineri sambata duminica, si pe alocuri si-n timpul saptamanii ies in fabrica, in b52, el grande comandante, hard rock si nu numai.
Tot corporatisti sunt si tzaranii care nu trag apa la wc, carora nu le e firca de munca pentru ca stiu sa se fereasca de ea, tzarancutele cu ambatz venite-n capitala puse pe fapte mari care vor cariera si care sunt dispuse sa calce peste cadavre doar sa ajunga sefe, si care nu in ultimul rand vaneaza un baiet ferches, musai de oras, cu masina, babaci cat mai bazati, daca se poate si casa, daca nu oricum... perspective de credit sa fie ca restu' se descurca ele, si tot corporatisti sunt fauna migratoare sau locala, despre care cu mult 'taleant' canta dimineata la radio guerilla Atlasul de Mitocanie Urbana.

Toti alergam dupa un mit. Traiul decent si lipsa grijii zilei de maine - poetic nu?

Hai so spunem p-aia dreapta: majoritatea alergam dupa un salariu baban... daca il prinzi pe unu cu o mie jumate pe luna e ok, stai cat stai, daca nu creste urmatoru job sigur sare de 2000, munca sa nu fie multa, cu cat mai sus in ierarhie cu atat mai bine, oameni multi in subordine sa poti delega sarcini, si la o adica sa ai pe cine arata cu degetu, masina, mobil, benzina decontata, lap top, blackberry... oare lista se termina vreodata? aaa da... un must e ca orele suplimentare se platesc dublu si se contorizeaza cu atentie, ba chiar sa se rotunjeasca in plus, sau in fav angajatului, dar sa nu fie cazul de prea multe ori pe luna.

Sigur... astea sunt targeturi. Sigur, nu sunt mituri si legende, o manuta de oameni norocosi au cam tot de mai sus, unii, e adevarat poate chiar mai putini o duc chiar mai roz de-atat(referinte la cerere). Dar cu ce se alege norodu. Restu. Corporatistu de rand.
Pai... cu un salariu promitator care pleaca de pe la 1400... si se duce pana spre 3000... roni pe luna, cu un cubical obosit, cu o conexiune la net monitorizata, restrictionata, ingusta, cu alti doi trei curiosi de joasa speta care umbla sa traga unu altuia covoru de sub picioare poate poate ies in fata, fara mobil, fara masina, fara blackberry. Se mai aleg cu gajuri, ipoteci, rate impovaratoare, cu obligatii pe zeci de ani, cu chirii pe garsoniere mizere, cu el sau cu ea, cu care imparteai la doi povara, el sau ea pe care nu o/il mai iubesti si de care din pricina chiriei e infiorator de greus a te desparti, asa ca plm mai bine va casatoriti si faceti un copil poate merge, si... nici nu cred ca vreau sa mai continui.


Fara sa vreau daca fac o comparatie, e usor schimbat ambalajul - si stapan acum nu mai e Statul socialist, ci Marii grei care fac lumea si banu sa se invarta, care ne respecta prea putin, si care cumpara potential uman si talent pe sume infime!


Este poate nici a zecea mia particica din intregul fenomen... dar de ceva vreme, fiind in mijlocul evenimentelor asta e senzatia tot mai acuta pe care o am si gustul... tot mai amar.

rezolutie? muzica, radio, munte, mare, lasa grijile si job related issue-urile la iesire in dreptul turnichetului unde dai cu cardu sa iesi... fi sigur ca a doua zi la sosire te asteapta cumintele si gata sa iti mai frece o zi din viata... aiurea