“De ce cantam noi aceasta melodie?”
Asa incepe un cover inspaimantator de misto – daca imi permiteti exprimarea – pe care baietii de la vama veche l-au facut dupa Hotel California.
Nu. N-are nici o legatura cu ce vreau sa scriu, dar pur si simplu m-a izbit in momentul in care am zis ‘hai sa vedem ce mai facem cu blogu ala ca nu mai merge asa’Ar fi, sau poate va fi un post de-a dreptu indecent.
Ironic de-a dreptul am avut o minivacanta de Rusalii. In spirit cu sarbatoarea somlemna pe care biserica o celebra, noi cu mic cu mare am dat fuga care la vot care la munte care la mare, inarmati cu mangal gratare fripturi mici beri stampile buletine de vot napolitane cu vanilie si nu numai.Cu cu micu-n mana stanga si Eba-n suflet s-a dat navala in poienitele de pe marginea drumului, la pescuit, la mamaia, la tataia, ce sa mai Excursii de toate soiurile, care sa impace pe toata lumea
Cred ca s-au scris suficiente prin presa, si bune si rele, despre mascarada asta ieftina cu voturile si europarlamentarii, asa ca nu voi aprofunda catusi de putin problema. Oricum ca scurt rezumat al rezultatelor se aplica principiu “Radem glumim/ (nu)futem platim”.
Eu am plecat cu mic-u-n stanga dar fara eba la Dejani – la poalele Fagarasului sa petrec un weekend altfel decat obisnuiesc. Poate ca alaturarea cuvintelor “Vlad” si “Fagaras” pe multi or sa duca cu gandul la tren, nashu, bocanci, rucsacu plin ochi, primus frontala cort/cabana tura oboseala poze, ursi pe alocuri(nu e cazu in fagaras) s.a.m.d. Ei bine, poate spre surprinderea multora dintre voi, nu a fost deloc asa. N-a fost tren a fost masina, n-a fost rucsac a fost geamantan, n-a fost cort a fost pensiune, n-a fost urs ar fi trebuit sa fie pastravi dar n-au fost nici aia.
Unul dintre putinii oameni in adevaratul sens al cuantului, cu care imi petrec majoritatea timpului in cursul saptamanii imi spune acu ceva vreme “mestere noi mergem aici”, si-mi da link-u. “mergem noi cu-ai nostrii zi-mi daca iti place sa-ti rezerv o camera da nu te lungi prea mult ca ramanem fara”. Stau, pritocesc, ma gandesc, si trebuie sa marturisesc cinstit ca primul impuls a fost sa ezit. Nu era stilul meu. Dupa care am cantarit putin optiunile, si gratie seriei de ‘unfortunate events’ din ultimile luni am spus “ziceam ca ma lecuiesc de asta dar nu am cum – trebuie sa rup din nou ritmu, hai sa incerc asa”. Zis si facut.
Se face ca in saptamana cu pricina a fost una dintre cele cateva saptamani oribile din istoria BRDFP. Sarim cu greu peste, se face vineri, devansez ora plecarii, El ma suna si ma sfatuieste parinteste sa o tund ca nu fuge nimeni de-acolo si la fel le voi gasi si luni – marti de fapt, plec, ne gasim la rasnov, si deacolo teava pana la dejani.
Restu a fost un roller coaster de senzatii idei pareri impresii – chestii de care mi-era teama, chestii de care imi era dor, surprindere, de ce nu – emotie. Ce sa mai doua zile pline cu de toate pentru toti!!!!
Drumurile fantastic de frumoase, lume extrem de putina, furaciune exact ca-n codru la lemne, se taie in nestire coaste intregi, mii de metrii cubi de lemn fara vreo interdictie; de la ocolu silvic la manastirea de taici dejani, toti sa traiasca la fel de bine precum padurile dejanilor.
M-am plimbat in apa pana la glezna printr-un rau ce brazda de-a curmezisu un drum forestier; soferul masinii in care ma aflam ca simplu pasager, a fost atat de amabil incat sa ma primeasca si dupa ce am tras balaceala; am constatat ca Hunday santa Fe este mult mai mult decat ce credeam eu ca ar fi, si de asemenea ca, desi nu pare, golful 4 variant este un offroader foarte capabil. Mi-am adus aminte cu drag de drumurile la olanesti pe care le faceam cu ai mei; asculdand diversele istorisiri, am resimitit ceva din copilarie, si am constientizat ca momente care pareau ca au fost ieri alaltaieri de fapt s-au petrecut de-acum deja de multa vreme(dubioasa exprimare sper ca va prindeti before the end). Mi-am dat seama ca inca imi este dor de bunicul meu, si chiar daca nu mai am timp sa ma gandesc in fiecare zi la el si la bunica mea, dor imi va fi mereu de ei. Au fost doi oameni de exceptie carora le datorez o gramada de chestii. Nici nu stiu de ce scriu despre chestia asta.
Mi-am dat seama inca odata cat de greu e sa fi parinte. Ce responsabilitate imensa este, cate sacrificii presupune, cat devotament, cata pregatire si maturitate presupune toata tarasenia. Adica nu merge faza cu – azi n-am chef, imi iau concediu si ma inlocuieste... sulea. Nu functioneaza asa. De cand deschide ochii pana cand, cel mai probabil(si in cazul fericit de altfel) tu ii vei inchide pe ai tai, va avea nevoie in permanenta de tine. Provocarea e cu atat mai adevarata cu cat ‘nevoia in sine’ este intr-o miscare si evolutie continua. Nu te poti obisnui cu o chestie pentru ca intr-o clipita se schimba, evolueaza, se transforma in altceva. De capacitatile tale ca viitor sau actual parinte, atarna succesul in viata al unui om(cand spun succes nu ma gandesc strict la bunastare materiala sau stiu eu ce altceva; bine si asta, dar intergritatea sociala pe de-antregu); si nu orice om – fiul sau fiica ta.
Exactu cum spuneam si atunci cand m-a izbit prima data – marja de eroare e atat de mica, dar atat de mica, incat pe mine unul ma inspaimanta. Adica mai mult decat sa il inveti ce e bine si ce e rau, ce sa faci si ce sa nu faci in viata, ce e frumos si ce e urat, tu insati trebuie, cel putin in fata lui, sa fi un exemplu. Sa fi modelul de urmat. Si cu cat totul va fi mai ‘de fatada’, si nu vei fi exact asa cum sustii ca e bine sa fii, se va prinde ca de fapt ... e si nu e asa cum spui tu, si desigur, asta ar fi de facut, dar se poate ocoli sau sari peste acel ceva, si cine esti tu sa judeci cand tu la randul tau te dai in laturi de la cutuma? Cum are sa fie atunci cand voi privi neputincios cum pustiu/pusta mea, va lua in plin pragul e sus, desi a fost avertizat ca acolo e. Il va lua din plin si va da cu putere, doar pentru ca trebuie sa afle singur, the hard way, ca lumea nu e ceea c pare, si nu tot ce zboara se mananca. Cum voi putea eu ca tata sa ma uit cum cineva il/o va juca pe degete doar pentru ca poate si tine.Si voi sti exact, si voi spune:ATENTIE, si voi primi drept raspuns ‘esti expirat babacule’...
Pe masura ce le contorizez ma gandesc ca, fie nu te gandesti la toate astea din start, fie nu sti in ce te bagi. Cred ca si prima optiune e plauzibila - daca ai sta sa le sucesti pe toate partile cred ca orice om rational si cu simt al raspunderii s-ar cam razgandi. Depinde de scara de valori a fiecaruia. Eu cu sigurnta ma voi razgandi.
Dincolo de povestea cu copii, cu riscul de a ma azvarli cu totul in bratele unui cliseu american, daca ar fi sa imi pun intrebarea: “what have we learned today (kids)?“ raspunsul ar fi deosebit de complicat. Am aflat o gramada de chestii, despre mine, despre ce imi place, despre ce ar trebui sa cauti, de ce sa te feresti, ce e bine si frumos.
OK ... poate nu tocmai. Mi-am dat inca odata seama ca suntem o tara de dor... de dor si jale. Am spus la inceputul postului ca ma voi abtine, ei bine m-am razngandit. Ne-am vandut pe noi insine pentru cinci napolitane sau 30 de lei. In parlament ne vor reprezenta PSD- PC, vadim, tokesi, becali, eba pdl... la naiba. Am invatat ca ‘sucking too hard on your lowly pop love’s gonna get you down’ Cumva trebuie gasit un ecilibru.
M-as opri aici, nu insa inainte de a pune niscaiva poze.!
La naiba nu incap decat astea. Incarc restu pe facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu