drepturile omului

Preambul:
acest post se adreseaza in principal acelora care s-au declarat oripilati de decizia statului francez de a expulza toti tiganii romani, acelora care se bat cu pumnii in piept ca si tiganii sunt oameni si nu trebuie discriminati ba mai mult sunt o categorie defavorizata si trebuie sprijiniti si integrati. acelora care din spirit civic doneaza cei 2% in conturile ONG-urilor gen romani cris, ovidiu rom samd. Nu este un manifest rasist, sunt doar cateva concluzii personale la care am ajuns 'the hard way', si pe aceasta cale doresc sa ridic celor mai sus mentionati(care stiu ca nu sunt deloc putini) cateva semne de intrebare si sa le ofer o tema de reflectie plecand de la o experienta personala cel putin nefericita.

Crescand printre ei, si lovindu-ma mereu de inclinatia lor ca natie spre violenta intimidare... 'insusire de bunuri necuvenite' recunosc cinstit ca am avut mereu o aversiune fata de aceasta ... clasa sociala(?!). ei bine duminica noaptea lucrurile aveau sa se schimbe drastic. In timp ce ma intorceam cu motocicleta inapoi in Bucuresti pe drumul judetean ce leaga DN2 de DN3, o gasca de sase discriminati si-a dorit cu tot dinadinsul sa imi fure motocicleta. Cum?! in cel mai 'organizat' mod cu putinta. Masina cu numere de bulgaria vine fara fararui pana in dreptul meu, smuceste dreapta peste mine sa ma scoata in sant, ma blocheaza la marginea drumului, si ma imbalsameaza bine su spray paralizant. In incercarea de-a scapa cumva de ei o iau cu motorul prin padure, dar din pacate nu reusesc sa ajung prea departe. Ma aleg batut bine, taiat, impuscat si intr-un final incasez un ciomag dupa ceafa care ma lasa lat. In timpul petrecut la spital cu ochii in tavan am reflectat mult la cele intamplate si m-au napadit o droaie de intrebari la care nu am nici un fel de raspuns plauzibil. Sunt insa cateva lucruri care si acum mi se par strigatoare la cer, lucruri care imi sporesc ura fata de aceasta natie.
Spre exemplu toata lumea sustine ca sunt principalul vinovat pentru cele intamplate pentru ca am luat-o pe-acolo cu buna stiinta, in conditiile in care este de notorietate faptul ca sindrilita piteasca si cozieni sunt sate de tigani. Cu siguranta nimic nu s-ar fi intamplat daca mergeam pe DN2. Domnii de la politie(dep. judiciar) - primii oameni in uniforma care se bucura de toata consideratia aprecierea si respectul meu - mi-au spus printre altele ca am facut bine ca am ripostat, si bine ca nu a fost mai rau, dar clar m-au lovit asa de rau si au folosit tot arsenalul din dotare pentru ca m-am batut cu ei si i-am sfidat. La fel de apasator este un gand care nu imi da pace, si anume ce s-ar fi intamplat daca im momenul ala cu mine pe motocicleta as fi avut o pasagera. Cam ce va imaginati ca ar fi patit ea?
Imi este imposibil de descris in cuvinte senzatia cumplita pe care mi-o lasa toate ideile si gandurile astea.
Pe cine am discriminat eu, sau ale cui drepturi le-am incalcat mergand pe-acolo? Este un drum superb cu asflat ca in palma, care serpuieste printre dealuri lacuri si paduri. Drum asflatat din bani publici. Bani platiti de mine, de tata... de tine care te dai jos din pat in fiecare dimineata la 7, si iti tocesti coatele si pantofii 5 zile pe saptamana, indiferent ca ti-e bine, ti-e rau, ai sau n-ai chef. cati din imputitii care stau acolo platesc vre-un leu impozit? pe partea celalata insa ma intreb cati primesc ajutoare sociale si alocatii pentru droaiele de copii pe care le toarna intr-o nesimtire crasa.
Cum ar trebui sa ma simt stiind ca poate daca luam pozitia fetus si ma lasam starmocit bine sau le-as fi dat de buna voie cheile de la motocicleta m-as fi ales cu mai putine cucuie, sau nu m-as fi ales impuscat? Cum ar trebui sa accept asa ceva? cum poate sa imi pretinda cineva sa nu ii detest ca natie, sau sa nu cred ca Hitler si-a ales gresit oamenii pe care trebuia sa ii persecute.
de ce nu sare nici un ONG in sus, sau nici o instititutie supraguvernamentala sa imi apere si mie drepturile? Oare nu cumva si eu am aceleasi drepturi ca si ei? Oare nu cumva datorita faptului ca din banii mei este intretinut acest flagel ar trebui sa beneficiez de minimul drept de a circula in siguranta pe drumurile publice?
Gradul de cinism la noi in tara e foarte mare. Cand mor copii in zonele de razboi, sau cand auzi mereu la stiri ca ala a dat in cap aluilalt sau bunicu si nepotu au fost tavaliti pe trecerea de pietoni zici 'vai ce tragedie, Dumnezeu sa-i ierte'. Dar credeti-ma... lucrurile se transforma radical in momentul in care o patesti pe pielea ta. Poate din cauza ca inca nu pot saa dorm,poate din cauza ca oricum nu ii vedeam cu ochi buni pe tigani nici pana acum, poate... nici nu stiu exact cauza, dar aversiunea fata de ei ca oameni, de felul lor de-a gandi de-a trai si de-a actiona in societate este peste orice mi-as fi putut imagina vre-o data.
Nu pun in discutie modul in care este alocat si distribuit PIB-ul in sistemul sanitar, dar cat eram internat in salon cu mine a fost adus un tigan get beget care trebuia operat de apendicita. Facand abstractie de balciu facut de tovarasii care au venit sa-l viziteze, de mamele matusile si unchii spargatori de seminte care au facut din aceasta intamplare un adevarat eveniment sociocultural, si au trasnformat salonul intr-un birt cu mese de nefumatori, tipu are 23 de ani insa n-are nici o adeverinta de salariat, nu plateste nici un fel de asigurare de sanatate... relax total. Cu toate astea l-au operat, l-au tratat la fel ca pe oricare altul. Eu insa am beneficiat de un singur examen computer tomograf gratuit. Restul le-am platit din propriul buzunar. de ce?! va las pe voi sa trageti concluzia. Nu pot insa sa ma abtin si ma intreb... daca nu aveam 5 milioane disponibili zilele astea incotro o luam?
Nimeni nu poate spune in cuvinte ce a fost in sufletul soramii cand a sunat-o medicul de garda sa ii spuna ce-am patit. Cati isi pot inchipui ce trebuie sa fie intr-un suflet de mama sa isi vada copilu tavalit de niste nemernici ordinari ca aia? nu stiu cum v-as putea explica ce-a fost in sufletul meu sa o vad pe mama prin ce trece... din cauza mea.
Si-atunci stau, adun si trag linie si ii privesc cu mult mai multa admiratie pe vecinii nostrii bulgari care, printre multe altele, cand a fost nevoie s-au pus spate in spate si au scos 'shmecheria' din capul catorva sate de tigani. Traim cu frica in san, ne multumim sa ii ocolim, sa ne inchidem usile de la masini cand ii vedem, sa intoarcem capu cand unu si-o fura de la 3 tigani, si sa speram ca noi n-o sa ajungem niciodata in postura aia. Ei bine... nu ne iese mereu. Simpla idee de a fi talharit la drumul mare si lasat lat pentru 100 de lei si o motoreta care fara acte mai mult de 500 de euro nu valora... ma face sa reconsider serios ideea de a pleca de-aici fara sa ma mai uit inapoi, si pana la momentul ala aplic pentru obtinerea unui permis de port arma.