Honesty a rare find

Am sters postarea cu 'Bottom line'. Nu stiu daca e bine sau nu. Neavand un target anume, sau vre-un guideline, poate trebuia pastrata. In fine, aia e, fuse si se duse

exista o idee pentru un post nou, dar prefer sa mai 'rumeg' putin povestea. Totusi 'trag' un oftat pe tema 'Honesty is a rare thing these days ".

De mic copil mi s-a tot atras atentia cat de multe rele sunt pe lume, si cat de REA poate sa fie lumea. Cu toate astea(desi pus in 'garda') au exista momente cand am ramas pur si simplu tampit de diferite 'faze'.
Anul asta, cel putin pentru mine, a fost unul deosebit de interesant, cu multe suisuri si coborasuri/rasturnari de situatii. Pe masura ce se apropie sfarsitul, stau sa ma gandesc serios ca pana la final voi putea face un top al 'celei mai nasoale zile... din an'. Pana la sfarsitul lui septembrie aveam vreo patru candidate. De=atunci incoace... am ingrosat serios randurile, si chiar cred ca va fi greu sa le cuantific/departajez(si la capitolul asta nu intra zile de-alea..."bah ce chef n-am avut azi" sau "mama sa vezi ca mi=am gasit masina zgariata in fata blocului". Nuu chestii grele. dar sa nu spunem finalu filmului).

... to be contunued? (cel mai prafuit cliseu?)

Romanta cu parfum.

Salutare va spun din nou. Fara prea multa legatura cu melodia celor de la semnal m, imi adun din nou gandurile pentru a va povesti despre doi oameni deosebiti pe care nu demult am avut ocazia sa ii cunosc.

Se-ntampla la jumatatea lunii septembrie sa fac o escapada de weekend la Sibiu. Atunci am aflat ca la vreo 30 de km de oras pe un drum judeteam ce leaga Sibiul de Sighisoara, exista un loc’sor in care eu unul am simtit ca timpul curge altfel. Daca imi permiteti as spune ca aici ‘vremea-si taie drum’ in drumul fiecaruia pana uita ‘ce si cum’. Totul a fost din alt ‘aluat’... din alta poveste.

Sunt cat se poate de subiectiv in afirmatiile ce vor urma:

Marpod-ul este un satuc linistit, atat cat am apucat eu sa-l vad, care pe mine unu m-a fermecat din doi timpi(un cal... o fetitza de fapt, un cimitir sasesc, doua dealuri si un drum, cateva ronduri de flori si un pom plin de pasarele) si trei miscari. Aici am cunoscut doi oameni, care ne-au gazduit peste weekend, Cip si Iulia Balan. Despre ei e vorba in acest post.
Nu stiu exact de unde si cand incepe povestea lor. Stiu insa ca sunt doi oameni care mie mi-au ‘inspirat’ o cu totul alta valenta si valoare a intelesului cuvantului “impreuna” (la bine, dar mai ales la greu)(dubioasa exprimare... va prindeti voi). La un moment dat li s-a asternut in fata o bucatica de pamant de vanzare aici in Marpod, bucatica ce avea si o casuta(casoaie de fapt) saseasca paraginita. Au gandit, au socotit si au pornit IMPREUNA la drum. Doar ei vor fi stiind cat sacrificiu, cata emotie, sau cate noduri in gat li s-au pus pana cand au reusit si-au vazut realizata finantzarea proiectului. Din ce am inteles totul a fost pe muchie de cutit pana la ultimile cinci minute. Odata vazuti cu bucatica LOR de pamant, au chivernisit si din putin, au facut SINGURI SINGUREI, un loc caruia indiferent cat de strain ai fi, nu ii poti spune decat ‘casa ca acasa’. Va spun cu mana pe inima ca am fost prin multe locuri, si-am cunoscut multe soiuri si multe natii de oameni. Cred ca nicaieri nu m-am simtit ‘mai ca acasa’. Niciunde nu m-am simtit mai aproape de ‘sufletul’ locului.

Alaturi de cip si iulia, zburda veseli Rocky, Negru si Vasile, cativa zeci de iepuri, niste gaini putin zapacite si niscaiva albine(cam trei strupi... s-ar putea sa ma insel dar parca trei erau). Cip a refacut fiecare coltisor de casa cu atata talent si maiestrie incat as zice ca lucrurile asa au fost de cand lumea, si asa ar fi normal sa fie.

Spuneam mai spre inceputul postului ceva de ‘impreuna’. Acum cei doi o duc greu. Sunt rate de platit, si veniturile-s mici. Daca numai banii ar fi fost problema, inca n-ar fi fost asa de rau. Potrivnice mai sunt si altele. Fermecator insa este modul in care ei le-au facut fata, si darzenia cu care merg inainte!
Privind din afara, senzatia este similara cu cea pe care mi-o lasa un film de dragoste(de obicei american) cu zbucium si rasturnari de situatie incredibile menite sa te lase cu gura cascata( cand undeva in coltul mintii iti suna o voce care spune ‘eh... astea-s filme, daca erau pe bune pana acum erau de mult fiecare pe drumu lui’) dar care film are un final fericit.
Au si vor avea toata stima si consideratia mea pentru tot ce au reusit sa realizeze, pentru grija pe care amandoi o poarta bunicai lui Cip, pentru cum isi iubesc catelul si pisicile, dar mai ales pentru curajul de a face pasul pe care l-au facut(cand toata suflarea din Romania se vrea in capitala, ei au privit lucrurile drept in fata si au spus... ‘ramai cu bine oras prafuit’)!
Le voi tine pumnii stransi si cred cu tarie, si-astept cu multa nerabdare momentul in care lucrurile vor fi intrat intr-un ritm normal, si soarele va fi rasarit pe de-antregul pe aleea lor!

etnogeneza

Salutare tuturor.

Ciudatel, fac pauza niste luni bune, si-acum hop, nu cu una ci cu doua postari la diferenta de doar o zi… Ei bine, am avut ceva mai mult timp de reflectie saptamana asta, si am zis ‘de ce sa nu impart si cu cyberspace-ul niscaiva intelepciune autohtona adunata de pe ici si de pe dincolo’

Noua framantare: De nenumarate ori... hai nu zilnic, dar functie de momente(anumite perioade ale anului /locuri etc.) am auzit vorbe precum ‘eh.. doar traim in Romania’, sau ‘in tara asta e posibil orice’ sau de ce nu ‘pai romanuuu tot roman’. Variatiuni pe-aceeasi tema pe alese, functie de supararea omului si, de ce nu, de imaginatia fiecaruia.

Mai zilele trecute am purtat o discutie revelatoare cu o tipa foarte isteata (a.k.a. Anca Cioran), si m-a izbit un gand ce imi bantuia de mult un colt al mintii, dar nu percutase. Ei bine ‘it happened’.

Pe post de preambul: Dupa cum probabil stiti, daca nu, aflati acum, sunt intr-un loc unde media de varsta este undeva spre 73-75 de ani, si unde oamenii, indiferent de subiectul discutiei, divagheaza, si/sau isi uita ideile si sar de la una la alta, aparent fara logica. Sper sa nu ma fi molipsit(desi la capitolul divagari... am centura neagra - 4 dani). Pe parcursul postului se poate sa se intample destul de des sa ‘uit de unde am plecat’. Revenind: ->

Siti reclama aia cu tzaranii care priveau in birt/caminul cultural o lectie televizata de lb. franceza si vine sefu de post schimba canalul pe un soi de ‘taraf’ si apoi sub privirile pline de dezaprobare ale consatenilor se-ntoarce la lectia fr. (http://www.youtube.com/watch?v=t-qiYU7aTiY) morala trist de adevarata suna ceva de genul: “n-ai cu cine bah... niste tzarani”

O posibila explicatie a vorbelor de duh... a nemultumirilor, sau deja a traditionalei expresii “traim in romania si asta ne ocupa tot timpul” poate fi o ‘proasta’ mostenire genetica cu care poporul roman din ziua de azi se confrunta.

Plecand de la spusele Ancai, cu care sunt intru totul de acord, suntem o combinatie stranie de maidanez cu cotetzar, si fara sa ne dam seama, unele chestii/trasaturi asa ne sunt imprimate, si nimic nu va putea schimba asta si pace.

Sevele cele stravechi(din nefericire definitorii pt un neam) sunt o amestecatura de daci cu romani. Pai dacii "saracii", de fel agricultori, apicultori, oameni asezati cu ceva simt al proprietatii(aka patriotism), si cu carabe grele(de la sapa, plug, prasila de primavara prasila de toamna, vin ... chestii de-astea), s-au pomenit ca "subit" sunt luati la trei pazeste de romani. Romanii... mari oameni mari caractere. Apare insa o problema: ca sa ii cotonogeasca pe parlitii astia de daci, au avut nevoie de 20 si ceva de ani. Prin 86 Domitian incerca marea cu degetu, si-abia prin 106 Traian, ii dadea la cap definitiv lui Decebal. Cum necum, se zice, ca fortele romane care au ocupat dacia, n-au fost nici pe departe “9 mesteri mari calfe si zidari”, sau firi boeme. Din contra, de la hoti la scursurile societatii, aveai s-alegi pe spranceana ‘soldati’. Si ghinion. Astora le-a placut asa tare prin moesia ca s-au gandit sa ramana, si sa se-mpuieze cu ‘daciile’ (probabil spre marea nemultumire a dacilor.).

Ca o picanterie, si fiecare trage concluziile proprii, dupa ce a cotonogit definit Dacia, si a dat cu ochii de minele noastre de aur, Traian Minune vine si zice : “alelei feciorii mei... 123 de zile se bea si se mananca mocca in tot imperiu... fac eu cinste innumerus innumerus” (orice asemanare cu realitatea pare pur intamplatoare).

Nu-i mai putin adevarat, ca Domitian s-a apucat sa se incaiere cu dacii, pentru ca si astia la randul lor... cum venea frigu si ramaneau fara de-ale gurii, cum treceau dunarea cu bacu si ... imprumutau si ei mititeii de la imperiu carute-ntregi cu ‘d-ale gurii’ sa ‘mananca si aia micii’. Si tot aici, ar fi de spus ca la un moment dat, romanii, exasperati de-atatea dacii amfibii, s-au apucat sa pompeze fonduri serioase in Dacia, sa-i ajute sa isi construiasca o infrastructura meseriasa(cetati cu etaj), sa pazeasca granita. Cu tratate semnate, cu povesti cu pesti, tot tacamul. Dacii, au luat fondurile, au construit... ceva cetati din chirpici, dar un chirpici... (de la bacterie la iacob ridzi nu s-a vazut asa chirpic trainic). La catapulte n-a prea rezistat el da-n fine. Ei si dupa ce s-au vazut cu fondurile in caruta, s-au razgandit, au zis ca nu le convine asa, si au continuat shushaneaua peste Dunare. Si Traianu ca romanii, cum fac toti astia mai marii... se mai ciumegi o leaca coborand dintr-un ferrari, le-a zis... ‘Ba! Banii viata sau mustata!’ . Si dacii au ales. Putem spune, deci dara, ca ‘stelele care cad, nu pier’.

Evident ca asta a fost doar inceputul. Peste noi au mai trecut avari gepizi, goti ostrogoti, vizigoti huni tatari si alte asemenea. Si-acum stau si ma-ntreb de unde o veni vorba aia cu ‘fuga e rusionasa dar e sanatoasa.’

Pai in timp ce mardeiasii astia parleau violau si shparleau tot ce le iesea in cale, romanu nostru, in loc sa-i ia la trei pazeste sa le explice cum e raportul de puteri in sat, dadea fuga sa otraveasca fantana, lua vaca de funie, gaina la subrat, si-o lua catilin catilin spre creieru muntelui. Asta evident nu inainte de-as ciomagi bine nevasta, ca exercitiu de anger management, ca la-ntoarcere gasesc bordeiu ars si-are de mesterit sa faca altu. Evident ca motivele(aka pretextele) ciomagelii erau dintre cele mai intemeiate ‘Bine fa, cum ii asteptam noi pe oamenii astia de vin sa ne arza casili in mizeria asta, fara s-avem covoarele batute. Sa ma faci pe mine de rasu satului... ia ca te-nvat io minte’.(exercitiu de imaginatie. Inlocuiti hoarda cu doi tziganusi si inca doi bruneti mai mari, satele cu un autobuz, tzaranii casele si nevestele cu o babutza care tocmai a luat pensia, sau vreun pusti palid care tocmai a primit cadou un mobil lucios si se da si el rotund prin autobus, si mai puneti comentariul de final al spectatorilor care de fel sunt binecrescuti si nu intervin “in treburile altora” :‘de... cine l-a pus sa umble cu mobilu/toata pensia dupa el/ea’ – si vedeti daca se pupa)

Tot din perioada aia as zice ca se trage si ‘ sa moara si capra vecinului’. Dati-va seama! Aia de veneau sa cotropeasca, erau si ei grabiti. O hoarda avea de alergat distante bune in timp record ca sa ia prin surprindere macar un sat(desi nu erau nici mobile nici internet inclusiv atunci vorba-n sate mergea repede)... si nu de alta dar, ar fi fost monoton saaa tot prade si sa arda asa intr-una. Trebuiau sa se amuze si ei cu niste localnice oachese(‘shtele mamii lor). In fine, si deci prin urmare nu se osteneau sa arda chiaaar tot. Trosneau si ei, ‘primaria’, casele mai rasarite, si eventual alea de pe ulita principala.

Evident ca erau inerente discutii de genu ‘Na fa ai vazut? Voiai casa pe magheru sau in primaverii. Tie ti-a ars doar podu Ce te faceai acuma daca stateai acolo... pateai ca gheorghe... de-a ramas si fara etaj sifara mansarda de jacuzzi nici nu mai putea fi vorba? Oooof faaa daca ma luam dupa capu tau!!!’

Bun. Sa zicem ca in lipsa de izvoare scrise (pe vremea aia oamenii se-ntorsesera la agricultura, si orzului nu trebuia nici sa ii citesti nici sa ii scrii, deci nu dadeau in branci cu scoala) enumaratia mai sus poate fi considerata drept o serie de interpretari si speculatii rau voitoare, chiar daca in esenta tiparul e acelasi.

Hai mergem la chestii sigure! Pitoreasca moldova, marele Stefan cel Mare(si de ceva vreme si Sfant), Incontestabil faptul ca baiatu asta a fost suficient de capabil sa se puna bine si cu boierii, si cu ai din tzara romaneasca, ce sa mai a facut el ce-a facut de cincizeci de ani a ‘chicat’ tot in picioare.

L-a batut si pe turc... spre marea nemulutmire a lui Mohamed al II-le.(ura reciproca se pare, care tacit inca mai exista. Ati auzit voi vreun moldovean sa plece la munca in turcia... moldovean nu moldoveanca. Nuuu toti pleaca unde vad cu ochii... sau ma rog juma’ in italia si restu in spania. Si vorb-aia, de clima nu se pot plange nici colo nici dincolo). Mai mult, a reusit sa pazeasca drumurile asa bine incat tot negustoru, fie el polonez ungur sau alta natie care traversa de la Marea Neagra spre ‘Liov’, umbla creanga prin Moldova(trasatura care se pare ca ramane valabila... cum treci de urziceni pe dn2, cum gasesti radare dupa diecare curba/tufis).; marfuri pe alese, targuri asisderea. Curios e ca povestea cu targurile au imprumutat-o si prin partile Branului precum si prin zona Vaii Prahova. Unde a trantit unu o benzinarie, hop au aparut chioschuri care vand tocatoare, sabii de lemn, coifuri de plastic... sau chestii traditionale cu specific romanesc “welcome to bran” “remeber dracula” “please don’t touch / rugam nu furati”. Mirarea mea de fiecare data e ca vanzatoarea zice ceva e genu. “Cu shie va putiem siervi? O amintiri frumoasî sa dusheisi acasî?”. Dar ma rog… iarasi devin subiectiv.

Ma-ntorc la Fane cel Viteaz. Ma, am si eu o problema. Omu clar a shpaguit pe toata lumea, a facut el ce-a facut(nu se-ntreaba niciodata cum ai facut primu milion) dar s-a pus pe ctitorit biserici; si-a ctitorit la greu, ce sa mai... merite incontestabile. Dar am o problema la partea cu Sfantu. In conditiile in care si-a sters picioarele pe porunca 6 si 7 intr-un mare stil toata viata, a ajuns “si Sfant”? Ok. Eu sunt un neica nimeni si-mi dau si eu cu parerea. Nu de alta, dar mai e unu p-aici, bine... asta nu-i moldovean, dar tot asa “le are cu bisericile” si si asta e uns cu toate alifiile. Daca isi alege bine oamenii si poruncile pe care sa le calce, mi-e ca m-oi umple de draci cand nepotii or sa invete de marele oier lider si antrenor, formator de opinie... si Sfant pe deasupra(s-ar putea sa fiu luat pe sus pentru alautrarea de-adineaori... nu compar atatat oamenii, cat ‘priza’ pe care au avut-o fiecare la ‘masele’ de oameni/istorici/clerici etc.).

Nu ma pot abtine de la o alta speculatie(vis a vis de zona geografica si cele doua porunci in cauza)!!! Tema de reflectie pentru orice roman. Deschideti un tv la orele 17:00 pe PRO TV. N-aveti cablu? Nici nu va trebuie, se prinde cu orice sarma, sau daca nu aveti nici sarma doua degete sunt suficiente. Varati degetele in locul antenei si sigur prindeti pro tv-u. Incercati pana la sfarsitul grupajului informativ sa numarati toate bunicile / matusele violate de nepoti, toti nepotii violati de bunici/matusi si tot asa. Pariu ca nu reusiti. E... cum mama dracului se face ca aproape toti sunt din moldova frate? Pai daca ar sti vreunu un pic de istorie ar zice... ‘si sfantu facea cam tot asa’. Dar revin la vorba cu orzu cititu si sapatu.

Exista si aspecte pozitive. Ungurii/austroungaria, si cu asta ma opresc.( Spectrul e prea vast si deja cred mai toti cititorii vor fi abandonat lectura pana la sfarist). Au venit si astia peste noi frate. Si unii chiar si-acu mai tipa ca vor autonomie si ii injuram pe la toate colturile. Nu contest ca inclusiv pe mine ma umple de draci sa cer indicatii prin orase necunoscute si sa mi se raspunda sec in alta limba, dar ia vedeti voi cum arata UN WC de benzinarie pana in bv, si cum arata dincolo de bv. De restul nici nu mai incape discutie.

Daca la toata mostenirea asta genetica socotim si 40 de ani de indobitocire in masa(dovezi vii exista in fiecare autobuz. Invariabil daca provoci o discutie ad hoc, o sa se gaseasca un admirator sa zica ‘ee a facut si lucruri bune ceausescu asta... ‘ sau ‘era mai bine pe vremea lu impuscatu, nu cum e acuma cu hotii astia’) inclin sa cred ca ne trebuie un moise si-un desert, sa ne ia la o plimbare de vreo 40 de ani, pe cel putin 18 din cei 22 de milioane cati suntem, pentru a mai avea vreo sansa sa speram ca nepotii nepotilor nostrii vor trai intr-o “Romanie care sa nu le ocupe tot timpul”..

Pe scurt... fara menajamente

george holbrook jackson spunea la un moment dat ceva de genu: "Man is a dog's idea of what God should be".

Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad animale fara stapani chinuite, flamande sau bolnave, tarandu-se de colo colo. Nu stiu cine/cati au rabdarea, curajul sau curiozitatea sa le caute privirea acestor animale nefericite. de cele mai multe ori, daca stai sa-l privesti in ochi poti citi depoptriva spaima, teama, caldura si incredere. vorbe n-au sa spuna 'ia-ma cu tine'.

Poate sunt un caz pierdut de viitor mos care in loc sa stranga sticle sau pungi de plastic are sa aiba casa plina de catei pisici si alte asemenea. Cine stie?

Ei bine duminica, venind in minunata statiune balneara Techirghiol, mi-a fost dat sa vad o scena tare trista. un catel... latzos, fusese lovit de o masina. Cum... nu stiu, piciorul din spate nu il avea rupt dar avea o plaga ce sangera abundent. in zadar am incercat sa aflu unde exista un cabinet de medicina veterinara un medic veterinar, sau ORICINE care sa poata ajuta bietu animal... care in mod ironic scapase de o chestie tare nasoala, fara oase frante. Raspunsul primit a fost pe cat de sincer pe-atat de tembel si... trist "ce domnu aici nu suntem la discovery" de unde ambulanta sau medicina veterinara. Am gaditalt catelu, am incercat sa ne imprietenim cu niste schnitzele, cert e ca, desi indrumat telefonic de un medic veterinar foarte talentat(anca cioran!!!) de la bucuresti, nam avut ce sa ii fac doar cu fasa ampicilina si lichid de parbriz pe post de dezinfectant. De aseara pana azi... evident catelul si-a dat obstescul sfarsit.

Mieste foarte greu sa exprim in cuvinte stima pentru acel sofer, pentru oamenii de aici, pentru poporul roman, si tzara in care traiesc pentru modul si consideratia cu care este privit fenomenul cainilor si pisicilor fara stapani(si implicit cei care incearca sa faca ceva constructiv in sensul asta).
lucrurile nu se vor schimba prea curand, cu siguranta postul asta nu are sa ajunga la urechile/ochii cui ar putea face ceva in sensul asta, si chiar si asa daca ar fi, acum sunt alte chestii arzatoare pe ordinea de zi. Pe scurt postul acesta are un singur scop... Un sfat cinic dar sincer, adresat tuturor acelor talentati care circula liberi pe strazile patriei, tuturor acelora care au oglinzi retrovizoare doar de decor, sau cei care nu franeaza, din principiu, doar pentru o javra de caine:

" Bai efemerilor!!! daca nu sunteti in stare sa ocoliti animalul si treceti cu atata nonshalanta peste el, barem faceti dracu treaba pana la capat, si nu-i mai lasati schilozi pe margini de drumuri. Fitzi 'adevarati' pana la sfarsit, dati dovada de spirit civic si curatzati tzara de potai si javre (dar pentru binele nostru, al tuturor, incercati sa nu o faceti pe langa un b 01 xsr sau un b35xwr ...)".

Despre viata pur si simplu

Spre marea mea surprindere, s-antamplat.
Am gasit un site care bate de departe youtube-ul. Cel putin in clasamentul meu s-antamplat.
ted.com Daca esti in cautarea unei idei interesante sau pur si simplu vrei sa dai un log off de la tot ce te framanta, incearca ted.com

Nu stiu cati dintre voi stiu cine e Felix Dennis. Cred insa ca majoritatea stiti revista Maxim sau the Week.
Hipiot, a tras pe nas 7 ani, a avut o viziune si curaj si a ajuns aici. Evident ca toate au un pret. Pretul platit de el a fost - cum poate multi isi imagineaza deja - sanatatea. Se imbolnaveste tipu, se interneaza intr-o clinica particulara, izolare totala, n-avea voie sa dea telefoane, sau sa primeasca vizite, asa ca cerseste un pix si un pachet de post-it-uri si se-apuca de poezie! Si ce poezie.

Ok poate ca nu sunt cele mai lirice versuri auzite, dar mesajul, substratul si nu-n ultimul rand trairea cu care recita fac filmuletul asta unul cu adevarat deosebit.
Cu destul de multa teama imi dau seama ca ma regasesc cu mult succes in cateva dintre poeziile astea ... despre viata pur si simplu. O mie de vorbe doi bani nu fac. Felix Dennis:

A zbura zburare, din prima conjugare

“De ce cantam noi aceasta melodie?”

Asa incepe un cover inspaimantator de misto – daca imi permiteti exprimarea – pe care baietii de la vama veche l-au facut dupa Hotel California.

Nu. N-are nici o legatura cu ce vreau sa scriu, dar pur si simplu m-a izbit in momentul in care am zis ‘hai sa vedem ce mai facem cu blogu ala ca nu mai merge asa’Ar fi, sau poate va fi un post de-a dreptu indecent.

Ironic de-a dreptul am avut o minivacanta de Rusalii. In spirit cu sarbatoarea somlemna pe care biserica o celebra, noi cu mic cu mare am dat fuga care la vot care la munte care la mare, inarmati cu mangal gratare fripturi mici beri stampile buletine de vot napolitane cu vanilie si nu numai.Cu cu micu-n mana stanga si Eba-n suflet s-a dat navala in poienitele de pe marginea drumului, la pescuit, la mamaia, la tataia, ce sa mai Excursii de toate soiurile, care sa impace pe toata lumea

Cred ca s-au scris suficiente prin presa, si bune si rele, despre mascarada asta ieftina cu voturile si europarlamentarii, asa ca nu voi aprofunda catusi de putin problema. Oricum ca scurt rezumat al rezultatelor se aplica principiu “Radem glumim/ (nu)futem platim”.

Eu am plecat cu mic-u-n stanga dar fara eba la Dejani – la poalele Fagarasului sa petrec un weekend altfel decat obisnuiesc. Poate ca alaturarea cuvintelor “Vlad” si “Fagaras” pe multi or sa duca cu gandul la tren, nashu, bocanci, rucsacu plin ochi, primus frontala cort/cabana tura oboseala poze, ursi pe alocuri(nu e cazu in fagaras) s.a.m.d. Ei bine, poate spre surprinderea multora dintre voi, nu a fost deloc asa. N-a fost tren a fost masina, n-a fost rucsac a fost geamantan, n-a fost cort a fost pensiune, n-a fost urs ar fi trebuit sa fie pastravi dar n-au fost nici aia.

Unul dintre putinii oameni in adevaratul sens al cuantului, cu care imi petrec majoritatea timpului in cursul saptamanii imi spune acu ceva vreme “mestere noi mergem aici”, si-mi da link-u. “mergem noi cu-ai nostrii zi-mi daca iti place sa-ti rezerv o camera da nu te lungi prea mult ca ramanem fara”. Stau, pritocesc, ma gandesc, si trebuie sa marturisesc cinstit ca primul impuls a fost sa ezit. Nu era stilul meu. Dupa care am cantarit putin optiunile, si gratie seriei de ‘unfortunate events’ din ultimile luni am spus “ziceam ca ma lecuiesc de asta dar nu am cum – trebuie sa rup din nou ritmu, hai sa incerc asa”. Zis si facut.

Se face ca in saptamana cu pricina a fost una dintre cele cateva saptamani oribile din istoria BRDFP. Sarim cu greu peste, se face vineri, devansez ora plecarii, El ma suna si ma sfatuieste parinteste sa o tund ca nu fuge nimeni de-acolo si la fel le voi gasi si luni – marti de fapt, plec, ne gasim la rasnov, si deacolo teava pana la dejani.

Restu a fost un roller coaster de senzatii idei pareri impresii – chestii de care mi-era teama, chestii de care imi era dor, surprindere, de ce nu – emotie. Ce sa mai doua zile pline cu de toate pentru toti!!!!

Drumurile fantastic de frumoase, lume extrem de putina, furaciune exact ca-n codru la lemne, se taie in nestire coaste intregi, mii de metrii cubi de lemn fara vreo interdictie; de la ocolu silvic la manastirea de taici dejani, toti sa traiasca la fel de bine precum padurile dejanilor.

M-am plimbat in apa pana la glezna printr-un rau ce brazda de-a curmezisu un drum forestier; soferul masinii in care ma aflam ca simplu pasager, a fost atat de amabil incat sa ma primeasca si dupa ce am tras balaceala; am constatat ca Hunday santa Fe este mult mai mult decat ce credeam eu ca ar fi, si de asemenea ca, desi nu pare, golful 4 variant este un offroader foarte capabil. Mi-am adus aminte cu drag de drumurile la olanesti pe care le faceam cu ai mei; asculdand diversele istorisiri, am resimitit ceva din copilarie, si am constientizat ca momente care pareau ca au fost ieri alaltaieri de fapt s-au petrecut de-acum deja de multa vreme(dubioasa exprimare sper ca va prindeti before the end). Mi-am dat seama ca inca imi este dor de bunicul meu, si chiar daca nu mai am timp sa ma gandesc in fiecare zi la el si la bunica mea, dor imi va fi mereu de ei. Au fost doi oameni de exceptie carora le datorez o gramada de chestii. Nici nu stiu de ce scriu despre chestia asta.

Mi-am dat seama inca odata cat de greu e sa fi parinte. Ce responsabilitate imensa este, cate sacrificii presupune, cat devotament, cata pregatire si maturitate presupune toata tarasenia. Adica nu merge faza cu – azi n-am chef, imi iau concediu si ma inlocuieste... sulea. Nu functioneaza asa. De cand deschide ochii pana cand, cel mai probabil(si in cazul fericit de altfel) tu ii vei inchide pe ai tai, va avea nevoie in permanenta de tine. Provocarea e cu atat mai adevarata cu cat ‘nevoia in sine’ este intr-o miscare si evolutie continua. Nu te poti obisnui cu o chestie pentru ca intr-o clipita se schimba, evolueaza, se transforma in altceva. De capacitatile tale ca viitor sau actual parinte, atarna succesul in viata al unui om(cand spun succes nu ma gandesc strict la bunastare materiala sau stiu eu ce altceva; bine si asta, dar intergritatea sociala pe de-antregu); si nu orice om – fiul sau fiica ta.

Exactu cum spuneam si atunci cand m-a izbit prima data – marja de eroare e atat de mica, dar atat de mica, incat pe mine unul ma inspaimanta. Adica mai mult decat sa il inveti ce e bine si ce e rau, ce sa faci si ce sa nu faci in viata, ce e frumos si ce e urat, tu insati trebuie, cel putin in fata lui, sa fi un exemplu. Sa fi modelul de urmat. Si cu cat totul va fi mai ‘de fatada’, si nu vei fi exact asa cum sustii ca e bine sa fii, se va prinde ca de fapt ... e si nu e asa cum spui tu, si desigur, asta ar fi de facut, dar se poate ocoli sau sari peste acel ceva, si cine esti tu sa judeci cand tu la randul tau te dai in laturi de la cutuma? Cum are sa fie atunci cand voi privi neputincios cum pustiu/pusta mea, va lua in plin pragul e sus, desi a fost avertizat ca acolo e. Il va lua din plin si va da cu putere, doar pentru ca trebuie sa afle singur, the hard way, ca lumea nu e ceea c pare, si nu tot ce zboara se mananca. Cum voi putea eu ca tata sa ma uit cum cineva il/o va juca pe degete doar pentru ca poate si tine.Si voi sti exact, si voi spune:ATENTIE, si voi primi drept raspuns ‘esti expirat babacule’...

Pe masura ce le contorizez ma gandesc ca, fie nu te gandesti la toate astea din start, fie nu sti in ce te bagi. Cred ca si prima optiune e plauzibila - daca ai sta sa le sucesti pe toate partile cred ca orice om rational si cu simt al raspunderii s-ar cam razgandi. Depinde de scara de valori a fiecaruia. Eu cu sigurnta ma voi razgandi.

Dincolo de povestea cu copii, cu riscul de a ma azvarli cu totul in bratele unui cliseu american, daca ar fi sa imi pun intrebarea: “what have we learned today (kids)?“ raspunsul ar fi deosebit de complicat. Am aflat o gramada de chestii, despre mine, despre ce imi place, despre ce ar trebui sa cauti, de ce sa te feresti, ce e bine si frumos.

OK ... poate nu tocmai. Mi-am dat inca odata seama ca suntem o tara de dor... de dor si jale. Am spus la inceputul postului ca ma voi abtine, ei bine m-am razngandit. Ne-am vandut pe noi insine pentru cinci napolitane sau 30 de lei. In parlament ne vor reprezenta PSD- PC, vadim, tokesi, becali, eba pdl... la naiba. Am invatat ca ‘sucking too hard on your lowly pop love’s gonna get you down’ Cumva trebuie gasit un ecilibru.

M-as opri aici, nu insa inainte de a pune niscaiva poze.!







La naiba nu incap decat astea. Incarc restu pe facebook.

Judge or be judged

"We live in a world that has walls, and those walls have to be guarded by people with guns. Who's gonna do it? you?(...) You have the luxury of not knowing what i know... and my existence, while grotesque and incomprehensible to you, saves lives. You don;t want the truth, because deep down in places you don't talk about it at parties; you want me on that wall, you NEED me on that wall. We use words like honor, code, loyalty; we use these words as backbone of a life spent of defending something - you use them as a punchline. I have neither the time, or the inclination of explaining myself to a man that rises and sleeps under the blanket of the very freedom that i provide, and then questions the manner of which i provide it. I would rather you said thank you, and went on your way, otherwise i suggest you pick up a weapon, and stand a post"

Movie speech: A Few Good Men (1992)
Col. Jessup On Code Red
delivered byJack Nicholson

De acord ca la noi in ograda lucrurile sunt putrede, subrede, dubioase, s.a.m.d. Daca arunc insa o privire si prin ograzile vecine, atat ici colea cat si mai peste balatile Atlanticului, lucrurile sunt poate la fel de imputite, desi nu pe aceleasi lungimi de unde.

Mancatoru de hamburgeri contemporan se confrunta poate cu un nou "Vietnam War". Miza: petrolul afgan si irakian; pretextul: Osama bin Laden, 9/11, si mai apoi presupusele arme de distrugere in masa pe care Saddam le tinea in maneca de la sacou; pretul? Zeci de mii de familii vaduvite de fii,soti, tati, frati veri unchi... tineri care au cazut aparand idealuri precum 'honor, code, loyalty' si 'patriotism' as mai adauga eu.
Totusi In spatele acestui teatru de papusi in care militari de cariera mor zi de zi in moduri greu de imaginat pentru majoritatea dintre noi, mai exista si ceea ce ei numesc, sec de altfel, collateral damage. Mii de copii femei si batrani au cazut si, din nefericire, vor mai cadea victime mortierelor gloantelor si raidurilor aeriene ale fortelor armate pana la sfarsitul, incert de altfel, al acestui conflict cu iz de musamalizare a intereselor US.

E clar acum ca o serie de ordine date, au fost mai mult decat discutabile. Au vizat clar toata suflarea musulmana din zona X. Drepturile omului tipa, tribunalele si curtile martiale fac balet, se spala bani prin ONG-uri, se exploateaza tinere talente si oameni care cred in dreptate si intr-o cauza mai buna, se face publicitate ascunsa pentru diverse branduri... am scapat ceva? cu siguranta mai sunt.

Acum ca si exercitiu de imaginatie: pe mine scrie UN Mil. uniforma dog-tag mk12 ... tot tacamul. dincolo de baricade eu in cine trag? Pe cine apar? de cine ma feresc? Toti arata la fel, Femei barbati si copii deopotriva pot fi luptatori de elita, sau pot fi imbracati in dinamita iar prietenii talibani ii detoneaza ca pe o petarda plictisita langa mine. Tu ai sta sa te gandesti de doua ori cand ti se ordona?


Mutand insa putin obiectivul inapoi in State, inclin sa cred ca discursul in '92 este valabil si astazi.Cineva trebuie sa faca treaba asta murdara, si sa 'tina mingea in terenul advers' pentru ca milioane de americani sa isi poata vedea nestingheriti de viata, sa se confrunte cu problemele presante ale cotidianului - trafic, mortige, credit crunch, obezitate, legume si fructe modificate genetic, anger management issues, stress terapy si tot asa.